Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru inova╚Ťie

INOV├ü╚ÜIE, inova╚Ťii, s. f. Noutate, schimbare, modificare. ÔÖŽ Rezolvare a unei probleme de tehnic─â sau de organizare a muncii cu scopul ├«mbun─ât─â╚Ťirii (productivit─â╚Ťii) muncii, perfec╚Ťion─ârii tehnice etc. [Var.: (├«nv.) inova╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. innovation, lat. innovatio, -onis.
INOVA╚ÜI├ÜNE s. f. v. inova╚Ťie.
INOV├ü╚ÜIE, inova╚Ťii, s. f. Noutate, schimbare, prefacere. ÔÖŽ Rezolvare a unei probleme de tehnic─â sau de organizare a muncii cu scopul ├«mbun─ât─â╚Ťirii (productivit─â╚Ťii) muncii, perfec╚Ťion─ârii tehnice sau ra╚Ťionaliz─ârii solu╚Ťiilor aplicate. [Var.: (├«nv.) inova╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. innovation, lat. innovatio, -onis.
INOVA╚ÜI├ÜNE s. f. v. inova╚Ťie.
INOV├ü╚ÜIE, inova╚Ťii, s. f. Noutate, schimbare, prefacere, modificare. Inova╚Ťia poetic─â este ├«ns─â condi╚Ťionat─â de faptul lingvistic comun. VIANU, S. 8. Nu ne plac inova╚Ťiile nepotrivite cu natura limbii. NEGRUZZI, S. I 348. (├Än forma inova╚Ťiune) ├Än ideologia junimist─â vorbe╚Öte instinctul reac╚Ťionar, tendin╚Ťa de rezisten╚Ť─â la inova╚Ťiuni. IBR─éILEANU, SP. CR. 99. ÔÖŽ (Tehn.) Inven╚Ťie aplicat─â la un sistem tehnic sau ├«ntr-o opera╚Ťie tehnic─â, cu scopul m─âririi productivit─â╚Ťii muncii ╚Öi al ├«mbun─ât─â╚Ťirii condi╚Ťiilor de lucru. Inova╚Ťie ├«n tehnica t─âierii metalelor. Ôľş Inova╚Ťiile ╚Öi ra╚Ťionaliz─ârile aplicate ╚Öi generalizate constituie o important─â rezerv─â intern─â de sporire a produc╚Ťiei, de realizare de economii de materii prime ╚Öi materiale. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2786. ├Än sectorul industriei u╚Öoare, de asemeni, num─ârul inova╚Ťiilor realizate este considerabil. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 201, 1/7. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) inova╚Ťi├║ne (pronun╚Ťat -╚Ťi-u-) s. f.
INOVA╚ÜI├ÜNE s. f. v. inova╚Ťie.
inov├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. inov├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. inov├í╚Ťiei; pl. inov├í╚Ťii, art. inov├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
inov├í╚Ťie s. f. nova╚Ťie[1]
INOVÁȚIE s. 1. v. inovare. 2. (concr.) înnoire, modificare, noutate, prefacere, schimbare. (A introdus unele ~ii.)[1]
INOV├ü╚ÜIE s.f. Schimbare, introducere a ceva nou ├«ntr-un sistem, ├«ntr-o practic─â, ├«ntr-o activitate, ├«ntr-o opera╚Ťie tehnic─â etc. [Gen. -iei, var. inova╚Ťiune s.f. / cf. fr. innovation, lat. innovatio].
INOVA╚ÜI├ÜNE s.f. v. inova╚Ťie.
INOV├ü╚ÜIE s. f. 1. schimbare, modificare; noutate. 2. rezolvare a unei probleme tehnice sau organizatorice prin adoptarea de solu╚Ťii moderne, de perfec╚Ťion─âri. (< fr. innovation, lat. innovatio)
INOV├ü╚ÜIE ~i f. 1) Descoperire tehnic─â sau organizatoric─â care constituie o noutate ╚Öi este introdus─â ├«n practic─â (pentru a m─âri productivitatea muncii). 2) Achizi╚Ťie sau realizare nou─â (introdus─â ├«ntr-un domeniu de activitate); noutate. [G.-D. inova╚Ťiei] /<fr. innovation, lat. innovatio, ~onis[1]
inova╚Ťi(un)e f. 1. introducere de modific─âri ├«ntrÔÇÖun lucru stabil; 2. schimbare operat─â.
*inova╚Ťi├║ne f. (lat. in-nov├ítio, -├│nis). ├Änoire, schimbare). ├Änoitur─â, rezultatu ├«noiri─ş: a introduce oare-care inova╚Ťiun─ş ├«n armat─â. V. nova╚Ťiune.
INOVAȚIE s. 1. inovare, înnoire. (~ unui procedeu.) 2. noutate, prefacere, schimbare. (A introdus unele ~ii.)
INOV├ü╚ÜIE (< fr., lat.) s. f. 1. Noutate, schimbare, modificare. 2. (EC.) Rezolvare a unei probleme tehnice sau organizatorice prin adoptarea de solu╚Ťii moderne, precum ╚Öi prin unele perfec╚Ťion─âri care prezint─â noutate ╚Öi progres fa╚Ť─â de stadiul tehnicii sau al organiz─ârii produc╚Ťiei ├«n ├«ntreprinderea unde se aplic─â. ÔŚŐ I. tehnologic─â = produs sau procedeu nou, ori modificare tehnologic─â important─â a unui produs sau procedeu, care au fost introduse pe pia╚Ť─â sau au fost utilizate ├«n procesul de produc╚Ťie.
INOV├ü╚ÜIE s. f. (cf. fr. innovation, lat. innovatio): creare sau elaborare a unei forme (fonetice, lexicale, morfologice sau sintactice) ├«n cadrul sistemului unui grai, ca urmare a evolu╚Ťiei normale a formelor, a analogiei, a etimologiei populare etc. I. este expresia caracterului ÔÇ×deschisÔÇŁ al unui sistem ╚Öi a creativit─â╚Ťii lingvistice a vorbitorilor. Graiurile inovatoare se opun graiurilor arhaice, conservatoare. Se spune, ├«n general, despre graiurile muntene╚Öti c─â sunt mai inovatoare dec├ót celelalte graiuri rom├óne╚Öti (dec├ót cele din Cri╚Öana, de exemplu). I. este la origine o crea╚Ťie individual─â. Anchetatorul poate surprinde uneori i. lingvistice ├«n stadiu incipient (├«nainte de acceptarea ╚Öi generalizarea lor).

Inova╚Ťie dex online | sinonim

Inova╚Ťie definitie

Intrare: inova╚Ťie
inova╚Ťiune
inova╚Ťie substantiv feminin