inoportun definitie

13 definiții pentru inoportun

INOPORTÚN, -Ă, inoportuni, -e, adj. Care nu este sau nu se întâmplă la timpul oportun; nepotrivit, neoportun. ♦ (Despre oameni) Care incomodează; neplăcut; plictisitor. – Din fr. inopportun, lat. inopportunus.
INOPORTÚN, -Ă, inoportuni, -e, adj. Care nu este sau nu se întâmplă la timpul oportun; nepotrivit, neoportun. ♦ (Despre oameni) Care incomodează; neplăcut; plictisitor. – Din fr. inopportun, lat. inopportunus.
INOPORTÚN, -Ă, inoportuni, -e, adj. Care nu este oportun, care nu se întîmplă la timpul potrivit; nepotrivit. Sosire inoportună. Declarații inoportune. ♦ Care stingherește sau supără; neplăcut, supărător, plictisitor. Prezență inoportună.
!inoportún (i-no-/in-o-) adj. m., pl. inoportúni; f. inoportúnă, pl. inoportúne
inoportún adj. m. (sil. mf. in-) oportun
INOPORTÚN adj. 1. neoportun, nepotrivit, (livr.) intempestiv, (fig.) deplasat, (O acțiune ~.) 2. v. nepoftit.
Inoportun ≠ oportun
INOPORTÚN, -Ă adj. Care nu este oportun; nepotrivit. ♦ Stingheritor, supărător, plictisitor. [Cf. fr. inopportun].
INOPORTÚN, -Ă adj. care nu este oportun; nepotrivit. ◊ neplăcut, supărător. (< fr. inopportun, lat. inopportunus)
INOPORTÚN ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este oportun; produs la timpul sau locul nepotrivit. 2) Care jenează, stingherește; jenant. /<fr. inopportun, lat. inopportunus
inoportun a. care nu e oportun.
*inoportún, -ă adj. (lat. in-opportúnus. V. importun). Care nu e oportun, nu e la timp potrivit: propunere inoportună. Adv. A sosi inoportun.
INOPORTUN adj. 1. neoportun, nepotrivit, (livr.) intempestiv, (fig.) deplasat. (O acțiune ~.) 2. nedorit, neoportun, nepoftit. (Oaspete ~.)

inoportun dex

Intrare: inoportun
inoportun adjectiv
  • silabisire: in-