INOFENSÍV, -Ă, inofensivi, -e, adj. Care nu face rău; nevătămător, neofensiv. – Din fr. inoffensif.

INOFENSÍV, -Ă, inofensivi, -e, adj. Care nu face rău; nevătămător, neofensiv. – Din fr. inoffensif.

INOFENSÍV, -Ă, inofensivi, -e, adj. Care nu face rău, nevătămător; care nu supără pe nimeni, care nu poate supăra. Glumă inofensivă. ▭ Vizitatorii ceilalți ai stațiunii treceau cu respect mai pe departe, ca să nu tulbure pe acei oameni ciudați, dar, in definitiv, inofensivi și cumsecade. SADOVEANU, V. F. 12. Îl cîntărise pe Radu Comșa de la primele cuvinte și înțelesese că era inofensiv. C. PETRESCU, Î. II 135.

!inofensív (i-no-/in-o-) adj. m., pl. inofensívi; f. inofensívă, pl. inofensíve

inofensív adj. m. (sil. mf. in-) ofensiv

INOFENSÍV adj. v. nevătămător.

INOFENSÍV, -Ă adj. Nevătămător. [Cf. fr. inoffensif].

INOFENSÍV, -Ă adj. care nu face rău; nevătămător. (< fr. inoffensif)

INOFENSÍV ~ă (~i, ~e) Care nu produce nimănui nici un rău; fără consecințe; anodin. /<fr. inoffensif

inofensiv a. incapabil de a vătăma.

*inofensív, -ă adj. (d. ofensiv; fr. inoffensif). Care nu vatamă, nu produce răŭ saŭ durere: mulțĭ șerpĭ îs inofensivĭ, remediŭ inofensiv. Adv. În mod inofensiv: acest remediŭ lucrează inofensiv.

INOFENSIV adj. nevătămător.