inofensiv definitie

12 definiții pentru inofensiv

INOFENSÍV, -Ă, inofensivi, -e, adj. Care nu face rău; nevătămător, neofensiv. – Din fr. inoffensif.
INOFENSÍV, -Ă, inofensivi, -e, adj. Care nu face rău; nevătămător, neofensiv. – Din fr. inoffensif.
INOFENSÍV, -Ă, inofensivi, -e, adj. Care nu face rău, nevătămător; care nu supără pe nimeni, care nu poate supăra. Glumă inofensivă. ▭ Vizitatorii ceilalți ai stațiunii treceau cu respect mai pe departe, ca să nu tulbure pe acei oameni ciudați, dar, in definitiv, inofensivi și cumsecade. SADOVEANU, V. F. 12. Îl cîntărise pe Radu Comșa de la primele cuvinte și înțelesese că era inofensiv. C. PETRESCU, Î. II 135.
!inofensív (i-no-/in-o-) adj. m., pl. inofensívi; f. inofensívă, pl. inofensíve
inofensív adj. m. (sil. mf. in-) ofensiv
INOFENSÍV adj. v. nevătămător.
INOFENSÍV, -Ă adj. Nevătămător. [Cf. fr. inoffensif].
INOFENSÍV, -Ă adj. care nu face rău; nevătămător. (< fr. inoffensif)
INOFENSÍV ~ă (~i, ~e) Care nu produce nimănui nici un rău; fără consecințe; anodin. /<fr. inoffensif
inofensiv a. incapabil de a vătăma.
*inofensív, -ă adj. (d. ofensiv; fr. inoffensif). Care nu vatamă, nu produce răŭ saŭ durere: mulțĭ șerpĭ îs inofensivĭ, remediŭ inofensiv. Adv. În mod inofensiv: acest remediŭ lucrează inofensiv.
INOFENSIV adj. nevătămător.

inofensiv dex

Intrare: inofensiv
inofensiv adjectiv
  • silabisire: in-