12 definiții pentru inoculație
INOCULÁȚIE, inoculații,
s. f. Inoculare. – Din
fr. inoculation. INOCULÁȚIE, inoculații,
s. f. Inoculare. – Din
fr. inoculation. INOCULÁȚIE, inoculații,
s. f. Inoculare (
1). Inoculația se poate face și numai prin balele animalului. BART, S. M. 109.
inoculáție (-ți-e)
s. f.,
art. inoculáția (-ți-a),
g.-d. art. inoculáției;
pl. inoculáții,
art. inoculáțiile (-ți-i-)
inoculáție s. f. (sil. -ți-e; mf. in-), art. inoculáția (sil. -ți-a), g.-d. art. inoculáției; pl. inoculáții, art. inoculáțiile (sil. -ți-i-) INOCULÁȚIE s. v. vaccinare.
INOCULÁȚIE s.f. Introducere în organism a unor germeni patogeni (cu virulență atenuată); inoculare. [Gen. -iei. / cf. fr. inoculation, lat. inoculatio].
INOCULÁȚIE s. f. inoculare. (< fr. inoculation, lat. inoculatio)
INOCULÁȚIE ~i f. Introducere (cu seringa) în organism a unui medicament sau preparat fluid. /<fr. inoculation, lat. inoculatio, ~onis inoculați(un)e f.
1. comunicarea unei boale contagioase prin introducerea virusului în corp;
2. fig. transmitere, propagare: inoculațiunea ideilor.
*inoculațiúne f. (lat. inoculátio, -ónis). Acțiunea de a inocula. Fig. Transmitere de ideĭ, de doctrine în mintea cuĭva. – Și
-áție și
-áre. INOCULAȚIE s. (MED.) inoculare, vaccinare, (pop.) altoire, (reg.) posăială, (înv.) posăire. Inoculație dex online | sinonim
Inoculație definitie
Intrare: inoculație
inoculație substantiv feminin
- silabisire: -ți-e; mf. in-