Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru inocula╚Ťie

INOCUL├ü╚ÜIE, inocula╚Ťii, s. f. Inoculare. ÔÇô Din fr. inoculation.
INOCUL├ü╚ÜIE, inocula╚Ťii, s. f. Inoculare. ÔÇô Din fr. inoculation.
INOCUL├ü╚ÜIE, inocula╚Ťii, s. f. Inoculare (1). Inocula╚Ťia se poate face ╚Öi numai prin balele animalului. BART, S. M. 109.
inocul├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. inocul├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. inocul├í╚Ťiei; pl. inocul├í╚Ťii, art. inocul├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
inocul├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e; mf. in-), art. inocul├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. inocul├í╚Ťiei; pl. inocul├í╚Ťii, art. inocul├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
INOCULÁȚIE s. v. vaccinare.
INOCUL├ü╚ÜIE s.f. Introducere ├«n organism a unor germeni patogeni (cu virulen╚Ť─â atenuat─â); inoculare. [Gen. -iei. / cf. fr. inoculation, lat. inoculatio].
INOCULÁȚIE s. f. inoculare. (< fr. inoculation, lat. inoculatio)
INOCULÁȚIE ~i f. Introducere (cu seringa) în organism a unui medicament sau preparat fluid. /<fr. inoculation, lat. inoculatio, ~onis
inocula╚Ťi(un)e f. 1. comunicarea unei boale contagioase prin introducerea virusului ├«n corp; 2. fig. transmitere, propagare: inocula╚Ťiunea ideilor.
*inocula╚Ťi├║ne f. (lat. inocul├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a inocula. Fig. Transmitere de ide─ş, de doctrine ├«n mintea cu─şva. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
INOCULAȚIE s. (MED.) inoculare, vaccinare, (pop.) altoire, (reg.) posăială, (înv.) posăire.

Inocula╚Ťie dex online | sinonim

Inocula╚Ťie definitie

Intrare: inocula╚Ťie
inocula╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e; mf. in-