Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru inocent

INOC├ëNT, -─é, inocen╚Ťi, -te, adj. Curat la suflet, c─âruia nu i se poate imputa nimic; care exprim─â nevinov─â╚Ťie; candid. ÔÖŽ (Ir.) Naiv, simplu; ignorant. ÔÇô Din fr. innocent, lat. innocens, -ntis.
INOC├ëNT, -─é, inocen╚Ťi, -te, adj. Curat la suflet, c─âruia nu i se poate imputa nimic; care exprim─â nevinov─â╚Ťie; candid. ÔÖŽ (Ir.) Naiv, simplu; ignorant. ÔÇô Din fr. innocent, lat. innocens, -ntis.
INOC├ëNT, -─é, inocen╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre persoane) Nevinovat, curat la suflet, candid; (despre manifest─âri ale oamenilor) care dovede╚Öte nevinov─â╚Ťie, cur─â╚Ťenie sufleteasc─â. ╚śtia c─â bolnavul redevine un copil, cu toate poftele ╚Öi mul╚Ťumirile inocente ale unui copil. C. PETRESCU, ├Ä. II 47. Fata dormea fericit─â, cu sur├«sul ei inocent pe buze. BART, E. 161. Clar─â E privirea-╚Ťi inocent─â sub a genelor umbrire. EMINESCU, O. I 51. Un z├«mbet... at├«t de inocent trecu peste fa╚Ťa lui. id. N. 34. ÔŚŐ (Adverbial) Sorbind cu deliciu ceaiul... ei ├«╚Öi petrec inocent timpul! CARAGIALE, O. III 141. 2. Fig. (Ironic) Naiv, simplu; ignorant. O ia cu mine prea de sus, de sus de tot... zice c─â s├«nt inocent ├«n materie. GHEREA, ST. CR. III 204.
inoc├ęnt adj. m., pl. inoc├ęn╚Ťi; f. inoc├ęnt─â, pl. inoc├ęnte
inoc├ęnt adj. m., pl. inoc├ęn╚Ťi; f. sg. inoc├ęnt─â, pl. inoc├ęnte
INOCÉNT adj. 1. v. nevinovat. 2. v. ingenuu. 3. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal, (înv.) nestricat, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, neîntinat, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, prea-curat. (Un surâs ~.)
Inocent Ôëá vinovat, stricat
INOCÉNT, -Ă adj. 1. Nevinovat, curat, naiv; candid. 2. (Ironic) Simplu; ignorant. [< fr. innocent, it. innocente, lat. innocens].
INOCÉNT, -Ă adj. 1. nevinovat, curat, naiv; candid. 2. (ir.) simplu, ignorant. (< fr. innocent, lat. innocens)
INOC├ëNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) Care nu face nici un r─âu; predispus s─â fac─â numai bine; curat la suflet; candid. 2) Care crede orice din cauza ignoran╚Ťei sau a lipsei de experien╚Ť─â; credul; naiv. 3) Care nu este vinovat de nimic; curat la suflet; candid; neprih─ânit; nevinovat. 4) Care nu poate fi condamnat; nevinovat. Fapt─â ~t─â. /<fr. innocent, lat. innocens, ~ntis
inocent a. nevinovat.
*inoc├ęnt, -─â adj. (fr. innocent, lat. innocens, -├ęntis, nev─ât─âm─âtor, d. in-, ne, ╚Öi noc├ęre, a v─ât─âma). Nevinovat, lipsit de culp─â: acuzatu fu recunoscut inocent (sa┼ş ca inocent). Lud, simplu, naiv, candid, ne╚Ötiutor de r─â┼ş: un copil inocent. F─âr─â r─âutate: glum─â inocent─â. Benign, inofensiv: remedi┼ş inocent. Jocur─ş inocente, mic─ş jocur─ş de societate. Sfin╚Ťi─ş inocen╚Ť─ş (sa┼ş ca subst. inocen╚Ťi─ş), ce─ş 14,000 de prunc─ş uci╚Ö─ş din ordinu lu─ş Irod, care spera c─â va fi ucis ╚Öi Hristos pintre e─ş, dup─â cum zice evanghelistu Mate─ş.
INOCENT adj. 1. nevinovat, (├«nv. ╚Öi pop.) negre╚Öit. (Acuzat ~.) 2. candid, credul, ingenuu, naiv, ne╚Ötiutor. (O fiin╚Ť─â ~.) 3. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, neprih─ânit, nevinovat, pudic, virgin, virginal, (├«nv.) nestricat, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, ne├«ntinat, nep─âtat, pur, serafic, (├«nv. fig.) neatins, preacurat. (Un sur├«s ~.)

Inocent dex online | sinonim

Inocent definitie

Intrare: inocent
inocent adjectiv