INOCÉNȚĂ, inocențe, s. f. Curățenie sufletească, nevinovăție; candoare. ♦ (Ir.) Naivitate, simplitate; ignoranță. – Din fr. innocence, lat. innocentia.

INOCÉNȚĂ, inocențe, s. f. Curățenie sufletească, nevinovăție; candoare. ♦ (Ir.) Naivitate, simplitate; ignoranță. – Din fr. innocence, lat. innocentia.

INOCÉNȚĂ s. f. 1. Nevinovăție; curăție sufletească, candoare. Am pierdut chiar amintirea inocenței de-altădată. MACEDONSKI, O. I 11. Paloarei tale raza inocenței eu i-am dat. EMINESCU, O. I 29. După acuzarea femeii acesteia, judecătorii începură a se îndoi despre inocența mea. BOLINTINEANU, O. 407. 2. Fig. (Ironic) Naivitate, simplitate; ignoranță.

inocénță s. f., g.-d. art. inocénței

inocénță s. f., g.-d. art. inocénței

INOCÉNȚĂ s. 1. v. nevinovăție. 2. v. ingenuitate. 3. candoare, castitate, feciorie, neprihănire, nevinovăție, pudicitate, pudoare, virginitate, (înv.) smerenie, vergurie, (fig.) curățenie, imaculare, neîntinare, puritate, (înv. fig.) curăție. (~ zâmbetului ei.)

Inocență ≠ culpabilitate, vină, vinovăție

INOCÉNȚĂ s.f. Nevinovăție, curățenie; candoare. [Cf. fr. innocence, it. innocenza, lat. innocentia].

INOCÉNȚĂ s. f. curățenie sufletească, nevinovăție; candoare. ◊ (ir.) naivitate, simplitate; ignoranță. (< fr. innocence, lat. innocentia)

INOCÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter inocent; curățenie sufletească; neprihănire; candoare; nevinovăție. 2) Vorbă sau faptă de om inocent; naivitate. [G.-D. inocenței] /<fr. innocence, lat. innocentia

inocență f. nevinovăție.

*inocénță f., pl. e (lat. in-nocentia). Nevinovăție, lipsă de culpă: inocența unuĭ acuzat. Simplicitate, naivitate, candoare: inocența copiilor. Lipsă de răutate: inocența uneĭ glume. Benignitate, inofensivitate: inocența unuĭ remediŭ. Cu inocență, cu naivitate: a spune cu inocență o enormitate.

INOCENȚĂ s. 1. nevinovăție. (S-a dovedit ~ acuzatului.) 2. candoare, credulitate, ingenuitate, naivitate. (E de-o ~ dezarmantă.) 3. candoare, castitate, feciorie, neprihănire, nevinovăție, pudicitate, pudoare, virginitate, (înv.) smerenie, vergurie, (fig.) curățenie, imaculare, neîntinare, puritate, (înv. fig.) curăție. (~ zîmbetului ei.)

INOCENȚĂ. Subst. Inocență, nevinovăție, candoare, ingenuitate, virginitate (fig.), puritate (fig.), curățenie (fig.), curăție (înv.), neprihănire; naivitate, simplitate. Castitate, virtute, feciorie, virginitate, fetie. Cinste, onestitate. Adj. Inocent, nevinovat, candid, plin de candoare, ingenuu, pur (fig.), virgin (fig.), virginal (fig.), feciorelnic (fig.), fecioresc (fig.), curat (fig.), neprihănit, nepătat (fig.), neîntinat; naiv, simplu. Cast, virtuos, feciorelnic, fecioresc, virgin, virginal. Cinstit, onest. Vb. A fi inocent (nevinovat), a nu avea nici o vină. A rămîne curat (nevinovat, pur). Adv. Cu inocență, cu nevinovăție; (în mod) nevinovat, inocent. V. cinste, moralitate, pudoare.