INJUSTÍȚIE, injustiții, s. f. (Rar) Nedreptate. – Din fr. injustice, lat. injustitia.

INJUSTÍȚIE, injustiții, s. f. (Rar) Nedreptate. – Din fr. injustice, lat. injustitia.

INJUSTÍȚIE s. f. (Rar) Nedreptate. În «Păcat» Caragiale insistă pe larg asupra injustiției justiției, cînd e vorba de țărani, făcînd o critică socială amară. IBRĂILEANU, SP. CR. 256.

injustíție (-ți-e) s. f., art. injustíția (-ți-a), g.-d. art. injustíției; pl. injustíții, art. injustíțiile (-ți-i-)

injustíție s. f. (sil. -ți-e), art. injustíția (sil.-ți-a), g.-d. art. injustíției; pl. injustíții, art. injustíțiile (sil. -ți-i-)

INJUSTÍȚIE s. v. nedreptate.

Injustiție ≠ justiție

INJUSTÍȚIE s.f. Nedreptate. [Cf. fr. injustice, lat. iniustitia].

INJUSTIȚÍE s. f. nedreptate. (< fr. injustice, lat. iniustitia)

INJUSTÍȚIE ~i f. 1) rar v. INJUSTEȚE. 2) Act sau decizie care contravine justiției, adevărului. /<fr. injustice, lat. injustitia

injustiție f. nedreptate.

*injustíție f. (lat. in-justitia). Lipsă de justiție, nedreptate. Faptă nedreaptă.

INJUSTIȚIE s. inechitate, nedreptate, neechitate, nejustiție, (înv. și pop.) strîmbătate, (înv. și reg.) strîmb, (turcism înv.) zulum. (A comis o ~.)