INJURIÁ, injuriez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o injurie; a insulta, a jigni. [Pr.: -ri-a] – Din fr. injurier.

INJURIÁT, -Ă, injuriați, -te, adj. Căruia i s-a adus o injurie. [Pr.: -ri-at] – V. injuria.

INJURIÁ, injuriez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o injurie; a insulta, a jigni. [Pr.: -ri-a] – Din fr. injurier.

INJURIÁT, -Ă, injuriați, -te, adj. Căruia i s-a adus o injurie. [Pr.: -ri-at] – V. injuria.

*injuriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 injuriáză, 1 pl. injuriém (-ri-em); conj. prez. 3 să injuriéze; ger. injuriínd (-ri-ind)

injuriá vb., ind. prez. 1 sg. injuriéz, 3 sg. și pl. injuriáză

INJURIÁ vb. v. insulta, jigni, ofensa, ultragia.

INJURIÁ vb. tr. a aduce cuiva injurii; a insulta; a ofensa, a jigni. (< fr. injurier)