INJONCȚIÚNE, injoncțiuni, s. f. (Rar) Presiune, intervenție puternică făcută asupra cuiva; ordin precis, formal. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. injonction.

INJONCȚIÚNE, injoncțiuni, s. f. (Rar) Presiune, intervenție puternică făcută asupra cuiva; ordin precis, formal. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. injonction.

INJONCȚIÚNE, injoncțiuni, s. f. (Franțuzism) Presiune făcută asupra cuiva. Magia în Antile e o formă de rezistență socială la injoncțiunile colonizatorilor. V. ROM. aprilie 1954, 65. Alegătorii au răspuns injoncțiunilor consulatului, respingînd candidaturile oficiale. GHICA, S. 638. – Pronunțat: -ți-u-.

injoncțiúne (rar) (-jonc-ți-u-) s. f., g.-d. art. injoncțiúnii; pl. injoncțiúni

injoncțiúne s. f. (sil. -jonc-ți-u-), g.-d. art. injoncțiúnii; pl. injoncțiúni

INJONCȚIÚNE s. (fig.) presiune. (~ făcută asupra cuiva.)

INJONCȚIÚNE s.f. (Rar) Presiune, intervenție puternică făcută asupra cuiva; ordin precis, formal. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. injonction].

INJONCȚIÚNE s. f. presiune, intervenție puternică asupra cuiva; ordin precis. (< fr. injonction)

INJONCȚIÚNE ~i f. Presiune puternică făcută asupra cuiva. /<fr. injonction

INJONCȚIUNE s. (fig.) presiune. (~ făcută asupra cuiva.)