injectare definitie

2 intrări

20 definiții pentru injectare

INJECTÁ, injectez, vb. I. 1. Tranz. A introduce, cu ajutorul seringii, un medicament lichid într-un organism. ♦ A introduce, sub presiune, în masa unui material sau într-un spațiu închis, un fluid sau o suspensie de corp pulverulent. 2. Refl. (Despre ochi) A se colora ușor în roșu; a se înroși, a se congestiona. – Din fr. injecter, lat. injectare.
INJECTÁRE, injectări, s. f. Acțiunea de a (se) injecta și rezultatul ei. – V. injecta.
INJECTÁ, injectez, vb. I. 1. Tranz. A introduce, cu ajutorul seringii, un medicament lichid într-un organism. ♦ A introduce, sub presiune, în masa unui material sau într-un spațiu închis, un fluid sau o suspensie de corp pulverulent. 2. Refl. (Despre ochi) A se colora ușor în roșu; a se înroși, a se congestiona. – Din fr. injecter, lat. injectare.
INJECTÁRE, injectări, s. f. Acțiunea de a (se) injecta și rezultatul ei. – V. injecta.
INJECTÁ, injectez, vb. I. 1. Tranz. A introduce cu ajutorul seringii un medicament lichid într-un organism animal sau vegetal. ♦ A introduce sub presiune într-un material sau într-o incintă un fluid sau o suspensie în aer de corp pulverulent. 2. Refl. (Despre ochi) A se colora ușor în roșu (din cauza spargerii unui mic vas de sînge); a se congestiona.
injectá (a ~) vb., ind. prez. 3 injecteáză
injectáre s. f., g.-d. art. injectắrii; pl. injectắri
injectá vb., ind. prez. 1 sg. injectéz, 3 sg. și pl. injecteáză
injectáre s. f., g.-d. art. injectării; pl. injectări
INJECTÁ vb. (MED.) a se congestiona, a se înroși. (Ochii i s-au ~.)
INJECTÁ vb. I. 1. tr. A introduce un lichid cu seringa într-un corp, într-o rană etc. ♦ A introduce ceva prin presiune într-un corp. 2. refl. (Despre ochi) A se înroși, a se congestiona. [< fr. injecter, cf. lat. in – în, iactum < iacere – a arunca].
INJECTÁRE s.f. Acțiunea de a injecta. [< injecta].
INJECTÁ vb. I. tr. 1. a introduce un medicament lichid cu seringa într-un corp, într-o rană. 2. a introduce prin jet, sub presiune, un fluid. II. refl. (despre ochi) a se înroși, a se congestiona. (< fr. /s’/injecter, lat. iniectare)
A INJECTÁ ~éz tranz. 1) (medicamente, preparate, fluide) A introduce (cu seringa) în organism; a inocula. 2) A face să pătrundă sub presiune în masa unui corp sau într-un spațiu închis. /<fr. injecter, lat. injectare
A SE INJECTÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre ochi) A se înroși ușor (din cauza unui aflux de sânge); a se congestiona. /<fr. injecter, lat. injectare
injectà v. a introduce un lichid într’o cavitate a corpului, într’o rană.
*injectéz v. tr. (lat. in-jectare, a arunca în, d. in-jícere, -jectum, a arunca în. V. înĭept, ab-ject, pro-ĭect, trec). Introduc cu un instrument un lichid în corp pintr’o deschizătură naturală saŭ făcută de mîna omuluĭ: a-țĭ injecta morfină ca să adormĭ. V. refl. Devin injectat: fața bețivuluĭ se injectase.
îmbalsaméz și îmbălsăméz v. tr. (d. balsam; it. imbalsamare, fr. embaumer). Umplu un cadavru cu substanțe aromatice ca să nu putrezească. Parfumez: florile îmbalsamează aeru. – Astăzĭ nu se maĭ îmbalsamează morțiĭ scoțîndu-li-se intestinele, ca în vechime, ci se injectează în vine niște substanțe care împedecă putrezirea, și de aceĭa e maĭ exact a zice a injecta.
INJECTA vb. (MED.) a se congestiona, a se înroși. (Ochii i s-au ~.)
injectá, injectez v. t. 1. a mitui. 2. (glum.) a poseda sexual.

injectare dex

Intrare: injecta
injecta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: injectare
injectare substantiv feminin