INIMICÍȚIE, inimiciții, s. f. (Livr.) Dușmănie, vrăjmășie, ură. – Din lat. inimicitia.

INIMICÍȚIE, inimiciții, s. f. (Livr.) Dușmănie, vrăjmășie, ură. – Din lat. inimicitia.

!inimicíție (livr.) (i-ni-, -ți-e/in-i-) s. f., art. inimicíția (-ți-a), g.-d. art. inimicíției; pl. inimicíții, art. inimicíțiile (-ți-i-)

inimicíție s. f. (sil. -ți-e; mf. in-), art. inimicíția (sil. -ți-a), g.-d. art. inimicíției; pl. inimicíții, art. inimicíțiile (sil. -ți-i-)

INIMICÍȚIE s. v. animozitate, discordie, dușmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.

Inimiciție ≠ prietenie

INIMICÍȚIE s.f. (Liv.) Dușmănie, ură. [Gen. -iei. / < lat. inimicitia].

INIMICÍȚIE s. f. dușmănie, ură, vrăjmășie; inamiciție. (< lat. inimicitia, it. inimicizia)

inimic(iț)ie f. dușmănie.

*inimicíție f. (lat. in-imicitia, d. in-, ne, și amicitia, amiciție). Dușmănie, lipsă de prietenie. – Ob. inamiciție (după amiciție).

inimiciție s. v. ANIMOZITATE. DISCORDIE. DUȘMĂNIE. ÎNVRĂJBIRE. OSTILITATE. PORNIRE. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂȘIE. ZÎZANIE.

inimiciție definitie

inimiciție dex

Intrare: inimiciție

inimiciție substantiv feminin