Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

├ŹNEM─é s. f. v. inim─â.
├ŹNIM─é, inimi, s. f. I. 1. Organ intern musculos central al aparatului circulator, situat ├«n partea st├óng─â a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contrac╚Ťiile sale ritmice, circula╚Ťia s├óngelui ├«n organism, la om ╚Öi la animalele superioare; cord1. ÔÖŽ Piept. 2. (Pop.) Stomac, burt─â, p├óntece, r├ónz─â. ÔŚŐ Expr. A (mai) prinde (la) inim─â = a sc─âpa de senza╚Ťia de sl─âbiciune dup─â ce a m├óncat, a se (mai) ├«ntrema, a (mai) c─âp─âta putere. Pe inima goal─â = cu stomacul gol, f─âr─â s─â fi m├óncat ceva. A (se) sim╚Ťi greu la inim─â = a-i fi grea╚Ť─â, a-i veni s─â verse. 3. (La c─âr╚Ťile de joc) Cup─â2. 4. Pies─â sau organ de ma╚Öin─â care are o form─â asem─ân─âtoare cu o inim─â (I 1). II. Fig. 1. Inima (I 1) considerat─â ca sediu al sentimentelor umane: a) (├Än leg─âtur─â cu bucurii, pl─âceri) I s-a bucurat inima c├ónd a auzit vestea cea bun─â. ÔŚŐ Loc. adv. Dup─â (sau pe) voia (sau pofta) inimii = dup─â plac, nestingherit, cum ├«i e dorin╚Ťa. Cu (sau din) toat─â inima sau cu drag─â inim─â = cu tot sufletul, cu foarte mare ╚Öi sincer─â pl─âcere. ÔŚŐ Expr. A r├óde inima ├«n cineva sau a-i r├óde cuiva inima = a fi bucuros, satisf─âcut, mul╚Ťumit. A unge (pe cineva) la inim─â = a face (cuiva) pl─âcere; a ├«nc├ónta, a bucura (pe cineva). C├ót ├«i cere (cuiva) inima = at├ót c├ót vrea, c├ót pofte╚Öte, c├ót are pl─âcere. A-i merge (cuiva ceva) la inim─â = a-i pl─âcea (ceva) foarte mult. A-╚Öi c─âlca pe inim─â = a renun╚Ťa la propriul punct de vedere, la propria opinie sau pl─âcere. (A fi) cu inima u╚Öoar─â = (a fi) f─âr─â griji, bine dispus, cu con╚Ötiin╚Ťa ├«mp─âcat─â. b) (├Än leg─âtur─â cu suferin╚Ťe, dureri, necazuri) ├Äl doare la inim─â c├ónd vede at├óta risip─â. ÔŚŐ Expr. A seca (sau a arde, a frige pe cineva) la inim─â = a provoca (cuiva) o durere moral─â, o sup─ârare mare. A i se rupe (sau a-i rupe cuiva) inima = a-i fi mil─â de cineva. A i se topi inima = a suferi foarte tare. A se sf├ór╚Öi la inim─â = a se ├«mboln─âvi, a muri de durere, a fi cople╚Öit de durere. A avea ceva pe inim─â = a fi chinuit de un g├ónd ne├«mp─ârt─â╚Öit, a avea o tain─â ├«n suflet. A-╚Öi r─âcori inima = a spune ce are pe suflet, a-╚Öi desc─ârca sufletul. A pune (ceva) la inim─â = a se sup─âra (pentru ceva) mai mult dec├ót merit─â. A-i strica (cuiva) inima = a-i spulbera (cuiva) buna dispozi╚Ťie, a indispune (pe cineva), a m├óhni (pe cineva). A r─âm├óne cu inima fript─â = a r─âm├óne m├óhnit, dezolat, ├«ndurerat. Parc─â mi-a trecut (sau mi-a dat cu) un fier ars (sau ro╚Öu) prin inim─â, se spune c├ónd cineva prime╚Öte pe nea╚Öteptate o veste trist─â sau c├ónd ├«l cuprinde o durere fizic─â ├«n mod brusc. Inim─â albastr─â = suflet trist, ├«ndurerat; triste╚Ťe, melancolie, m├óhnire, deprimare; furie, ciud─â, m├ónie, necaz. Inim─â rea = m├óhnire, durere, am─âr─âciune. A-╚Öi face (sau a-i face cuiva) inim─â rea = a se m├óhni (sau a m├óhni pe cineva). c) (├Än leg─âtur─â cu sentimente de iubire) Inima-mi zboar─â la tine. ÔŚŐ Expr. A avea (pe cineva) ├«n (sau la) inim─â = a iubi (pe cineva). A-i r─âm├óne (cuiva) inima la... = a r─âm├óne cu g├óndul la cineva sau la ceva care i-a pl─âcut. A avea tragere de inim─â (pentru...) sau a-l trage (pe cineva) inima s─â... = a se sim╚Ťi atras s─â fac─â ceva. d) (├Än leg─âtur─â cu bun─âtatea sau r─âutatea cuiva, ├«n loc. ╚Öi ├«n expr.) Inim─â dreapt─â = om drept, cinstit, corect. Inim─â de aur = om bun. Slab de inim─â = milos, impresionabil, influen╚Ťabil. Cu inim─â = bun, milos, ├«n╚Ťeleg─âtor, uman. A avea inim─â bun─â (sau de aur) sau a fi bun la inim─â (sau cu inima bun─â) = a fi bun, milos, ├«n╚Ťeleg─âtor, darnic. A avea inima deschis─â = a fi sincer, cinstit. A spune de la (sau din) inim─â = a spune cu toat─â sinceritatea, f─âr─â reticen╚Ťe, a vorbi deschis, f─âr─â rezerve. A avea inima larg─â = a fi m─ârinimos, milos, darnic. A se muia la inim─â sau a (i) se ├«nmuia (cuiva) inima = a deveni bun, milos; a se ├«ndupleca. A nu-l l─âsa pe cineva inima s─â..., se spune c├ónd cineva nu-╚Öi poate opri pornirile bune, ac╚Ťiunile generoase. (A fi om) de inim─â = (a fi om) bun, s─âritor. A fi f─âr─â inim─â sau a fi r─âu (sau c├óinos, negru) la inim─â = a fi r─âu, ├«nr─âit. (A avea) inim─â hain─â (sau s─âlbatic─â) = (a fi) crud, ne├«n╚Ťeleg─âtor, du╚Öm─ânos, r─âu. (A avea) inim─â de piatr─â (sau ├«mpietrit─â) = (a fi) nesim╚Ťitor, r─âu, f─âr─â suflet, rece. A i se ├«mpietri cuiva inima = a deveni insensibil la orice durere sau bucurie, a fi lipsit de omenie. e) (├Än leg─âtur─â cu instincte sau presim╚Ťiri) ├Ämi spune inima c─â s-a ├«nt├ómplat o nenorocire. f) (├Än leg─âtur─â cu curajul, cu ├«ndr─âzneala sau cu energia, cu puterea de voin╚Ť─â sau de ac╚Ťiune a cuiva) ├Änfrunt─â pericolul cu inim─â rece. ÔŚŐ Cu inim─â = (loc. adv.) energic, cu via╚Ť─â; (loc. adj. ╚Öi adv.) inimos, curajos; pasionat. ÔŚŐ Expr. A(-╚Öi) pierde inima = a-╚Öi pierde curajul, speran╚Ťa, a se descuraja. A-╚Öi lua inima ├«n din╚Ťi = a-╚Öi face curaj, a se hot─âr├« s─â ├«ntreprind─â ceva. A-i veni (cuiva) inima la loc, se spune c├ónd cineva ├«╚Öi recap─ât─â calmul, echilibrul ╚Öi curajul dup─â un moment de emo╚Ťie sau de spaim─â. A (mai) prinde (la) inim─â = a c─âp─âta (din nou) putere, curaj, a se restabili suflete╚Öte, a nu-i mai fi team─â. A-i ╚Ťine cuiva inima = a ├«ncuraja, a consola pe cineva. A i se face (cuiva) inima c├ót un purice = a-i fi (cuiva) fric─â de ceva; a se descuraja. A i se t─âia inima = a-╚Öi pierde curajul. 2. Inima (I 1) considerat─â ca centru ╚Öi simbol al vie╚Ťii suflete╚Öti. L-am ╚Öters din inim─â. ÔŚŐ Loc. adv. Din inim─â sau din toat─â inima, din ad├óncul inimii = din tot sufletul, cu toat─â puterea sufleteasc─â. ÔŚŐ Expr. (A fi) cu inima ├«mp─âcat─â = (a fi) cu con╚Ötiin╚Ťa ├«mp─âcat─â, lini╚Ötit─â, curat─â. III. Fig. 1. Caracter, fire. Seam─ân─â cu tat─âl lui la chip ╚Öi la inim─â. 2. Fiin╚Ť─â, om, individ. ├Änfl─âc─ârarea a cuprins toate inimile. IV. P. anal. 1. Mijloc, centru, interior. ÔŚŐ Expr. (Ir.) A rupe inima t├órgului = a) a cump─âra ce este mai prost, a face o afacere proast─â; b) a impresiona cu ceva foarte tare. 2. Pies─â sau element de construc╚Ťie care ocup─â un loc central ├«ntr-un sistem tehnic sau ├«ntr-un element al acestuia. ÔŚŐ Inima carului (sau a c─âru╚Ťei) = partea din mijloc a carului (sau a c─âru╚Ťei), care leag─â osia de dinainte cu cea de dinapoi. 3. Partea din interior a unei plante, a unei legume, a unui fruct; miez. 4. Partea cea mai important─â, esen╚Ťial─â a unui lucru. [Pl. ╚Öi: (├«nv.) inime. ÔÇô Var.: ├şnem─â s. f.] ÔÇô Lat. anima.
├ŹNEM─é s. f. v. inim─â.
├ŹNIM─é, inimi, s. f. I. 1. Organ intern musculos central al aparatului circulator, situat ├«n partea st├óng─â a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contrac╚Ťiile sale ritmice, circula╚Ťia s├óngelui ├«n organism, la om ╚Öi la animalele superioare; cord1. ÔÖŽ Piept. 2. (Pop.) Stomac, burt─â, p├óntece, r├ónz─â. ÔŚŐ Expr. A (mai) prinde (la) inim─â = a sc─âpa de senza╚Ťia de sl─âbiciune dup─â ce a m├óncat, a se (mai) ├«ntrema, a (mai) c─âp─âta putere. Pe inima goal─â = cu stomacul gol, f─âr─â s─â fi m├óncat ceva. A (se) sim╚Ťi greu la inim─â = a-i fi grea╚Ť─â, a-i veni s─â verse. 3. (La c─âr╚Ťile de joc) Cup─â2. 4. Pies─â sau organ de ma╚Öin─â care are o form─â asem─ân─âtoare cu o inim─â (I 1). II. Fig. 1. Inima (I 1) considerat─â ca sediu al sentimentelor umane: a) (├Än leg─âtur─â cu bucurii, pl─âceri) I s-a bucurat inima c├ónd a auzit vestea cea bun─â. ÔŚŐ Loc. adv. Dup─â (sau pe) voia (sau pofta) inimii = dup─â plac, nestingherit, cum ├«i e dorin╚Ťa. Cu (sau din) toat─â inima sau cu drag─â inim─â = cu tot sufletul, cu foarte mare ╚Öi sincer─â pl─âcere. ÔŚŐ Expr. A r├óde inima ├«n cineva sau a-i r├óde cuiva inima = a fi bucuros, satisf─âcut, mul╚Ťumit. A unge (pe cineva) la inim─â = a face (cuiva) pl─âcere; a ├«nc├ónta, a bucura (pe cineva). C├ót ├«i cere (cuiva) inima = at├ót c├ót vrea, c├ót pofte╚Öte, c├ót are pl─âcere. A-i merge (cuiva ceva) la inim─â = a-i pl─âcea (ceva) foarte mult. A-╚Öi c─âlca pe inim─â = a renun╚Ťa la propriul punct de vedere, la propria opinie sau pl─âcere. (A fi) cu inima u╚Öoar─â = (a fi) f─âr─â griji, bine dispus, cu con╚Ötiin╚Ťa ├«mp─âcat─â. b) (├Än leg─âtur─â cu suferin╚Ťe, dureri, necazuri) ├Äl doare la inim─â c├ónd vede at├óta risip─â. ÔŚŐ Expr. A seca (sau a arde, a frige pe cineva) la inim─â = a provoca (cuiva) o durere moral─â, o sup─ârare mare. A i se rupe (sau a-i rupe cuiva) inima = a-i fi mil─â de cineva. A i se topi inima = a suferi foarte tare. A se sf├ór╚Öi la inim─â = a se ├«mboln─âvi, a muri de durere, a fi cople╚Öit de durere. A avea ceva pe inim─â = a fi chinuit de un g├ónd ne├«mp─ârt─â╚Öit, a avea o tain─â ├«n suflet. A-╚Öi r─âcori inima = a spune ce are pe suflet, a-╚Öi desc─ârca sufletul. A pune (ceva) la inim─â = a se sup─âra (pentru ceva) mai mult dec├ót merit─â. A-i strica (cuiva) inima = a-i spulbera (cuiva) buna dispozi╚Ťie, a indispune (pe cineva), a m├óhni (pe cineva). A r─âm├óne cu inima fript─â = a r─âm├óne m├óhnit, dezolat, ├«ndurerat. Parc─â mi-a trecut (sau mi-a dat cu) un fier ars (sau ro╚Öu) prin inim─â, se spune c├ónd cineva prime╚Öte pe nea╚Öteptate o veste trist─â sau c├ónd ├«l cuprinde o durere fizic─â ├«n mod brusc. Inim─â albastr─â = suflet trist, ├«ndurerat; triste╚Ťe, melancolie, m├óhnire, deprimare; furie, ciud─â, m├ónie, necaz. Inim─â rea = m├óhnire, durere, am─âr─âciune. A-╚Öi face (sau a-i face cuiva) inim─â rea = a se m├óhni (sau a m├óhni pe cineva). c) (├Än leg─âtur─â cu sentimente de iubire) Inima-mi zboar─â la tine. ÔŚŐ Expr. A avea (pe cineva) ├«n (sau la) inim─â = a iubi (pe cineva). A-i r─âm├óne (cuiva) inima la... = a r─âm├óne cu g├óndul la cineva sau la ceva care i-a pl─âcut. A avea tragere de inim─â (pentru...) sau a-l trage (pe cineva) inima s─â... = a se sim╚Ťi atras s─â fac─â ceva. d) (├Än leg─âtur─â cu bun─âtatea sau r─âutatea cuiva, ├«n loc. ╚Öi ├«n expr.) Inim─â dreapt─â = om drept, cinstit, corect. Inim─â de aur = om bun. Slab de inim─â = milos, impresionabil, influen╚Ťabil. Cu inim─â = bun, milos, ├«n╚Ťeleg─âtor, uman. A avea inim─â bun─â (sau de aur) sau a fi bun la inim─â (sau cu inima bun─â) = a fi bun, milos, ├«n╚Ťeleg─âtor, darnic. A avea inima deschis─â = a fi sincer, cinstit. A spune de la (sau din) inim─â = a spune cu toat─â sinceritatea, f─âr─â reticen╚Ťe, a vorbi deschis, f─âr─â rezerve. A avea inima larg─â = a fi m─ârinimos, milos, darnic. A se muia la inim─â sau a (i) se ├«nmuia (cuiva) inima = a deveni bun, milos; a se ├«ndupleca. A nu-l l─âsa pe cineva inima s─â..., se spune c├ónd cineva nu-╚Öi poate opri pornirile bune, ac╚Ťiunile generoase. (A fi om) de inim─â = (a fi om) bun, s─âritor. A fi f─âr─â inim─â sau a fi r─âu (sau c├óinos, negru) la inim─â = a fi r─âu, ├«nr─âit. (A avea) inim─â hain─â (sau s─âlbatic─â) = (a fi) crud, ne├«n╚Ťeleg─âtor, du╚Öm─ânos, r─âu. (A avea) inim─â de piatr─â (sau ├«mpietrit─â) = (a fi) nesim╚Ťitor, r─âu, f─âr─â suflet, rece. A i se ├«mpietri cuiva inima = a deveni insensibil la orice durere sau bucurie, a fi lipsit de omenie. e) (├Än leg─âtur─â cu instincte sau presim╚Ťiri) ├Ämi spune inima c─â s-a ├«nt├ómplat o nenorocire. f) (├Än leg─âtur─â cu curajul, cu ├«ndr─âzneala sau cu energia, cu puterea de voin╚Ť─â sau de ac╚Ťiune a cuiva) ├Änfrunt─â pericolul cu inim─â rece. ÔŚŐ Cu inim─â = (loc. adv.) energic, cu via╚Ť─â; (loc. adj. ╚Öi adv.) inimos, curajos; pasionat. ÔŚŐ Expr. A(-╚Öi) pierde inima = a-╚Öi pierde curajul, speran╚Ťa, a se descuraja. A-╚Öi lua inima ├«n din╚Ťi = a-╚Öi face curaj, a se hot─âr├« s─â ├«ntreprind─â ceva. A-i veni (cuiva) inima la loc, se spune c├ónd cineva ├«╚Öi recap─ât─â calmul, echilibrul ╚Öi curajul dup─â un moment de emo╚Ťie sau de spaim─â. A (mai) prinde (la) inim─â = a c─âp─âta (din nou) putere, curaj, a se restabili suflete╚Öte, a nu-i mai fi team─â. A-i ╚Ťine cuiva inima = a ├«ncuraja, a consola pe cineva. A i se face (cuiva) inima c├ót un purice = a-i fi (cuiva) fric─â de ceva; a se descuraja. A i se t─âia inima = a-╚Öi pierde curajul. 2. Inima (I 1) considerat─â ca centru ╚Öi simbol al vie╚Ťii suflete╚Öti. L-am ╚Öters din inim─â. ÔŚŐ Loc. adv. Din inim─â sau din toat─â inima, din ad├óncul inimii = din tot sufletul, cu toat─â puterea sufleteasc─â. ÔŚŐ Expr. (A fi) cu inima ├«mp─âcat─â = (a fi) cu con╚Ötiin╚Ťa ├«mp─âcat─â, lini╚Ötit─â, curat─â. III. Fig. 1. Caracter, fire. Seam─ân─â cu tat─âl lui la chip ╚Öi la inim─â. 2. Fiin╚Ť─â, om, individ. ├Änfl─âc─ârarea a cuprins toate inimile. IV. P. anal. 1. Mijloc, centru, interior. ÔŚŐ Expr. (Ir.) A rupe inima t├órgului = a) a cump─âra ce este mai prost, a face o afacere proast─â; b) a impresiona cu ceva foarte tare. 2. Pies─â sau element de construc╚Ťie care ocup─â un loc central ├«ntr-un sistem tehnic sau ├«ntr-un element al acestuia. ÔŚŐ Inima carului (sau a c─âru╚Ťei) = partea din mijloc a carului (sau a c─âru╚Ťei), care leag─â osia de dinainte cu cea de dinapoi. 3. Partea din interior a unei plante, a unei legume, a unui fruct; miez. 4. Partea cea mai important─â, esen╚Ťial─â a unui lucru. [Pl. ╚Öi: (├«nv.) inime. ÔÇô Var.: ├şnem─â s. f.] ÔÇô Lat. anima.
INIM├ü, inimez, vb. I. Tranz. (├Änvechit) A anima. Banda de c─âlu╚Öari... venise tocmai dupe malul Mure╚Öului, ca s─â inimeze poporimea din Bra╚Öov, ├«n acele zile solemne, prin dan╚Ťurile ei minunate. ODOBESCU, S. I 468.
├ŹNIM─é, inimi, s. f. I. 1. Organ intern musculos, a╚Öezat ├«n partea st├«ng─â a pieptului ╚Öi care constituie centrul motor al circula╚Ťiei s├«ngelui la om ╚Öi la animalele superioare. Prin bl─âni╚Ťa de sobol ├«ns─â, vatamanul sim╚Ťea tremur├«nd inima, ornicul vie╚Ťii. SADOVEANU, O. VII 33. De cum ├«l ochi, ├«ncepu s─â-i t├«c├«ie inima. ISPIRESCU, L. 24. Inima-i zv├«cne╚Öte tare. EMINESCU, O. I 84. ÔŚŐ Fig. ├Än cre╚Öterea ╚Ť─ârii, ├«n r├«vna m─ârea╚Ť─â, Partidul e inima ceea de via╚Ť─â, Cresc├«ndu-╚Öi ├«n oameni voinica v├«lvoare. DE╚śLIU, N. 46. C├«t a ap─ârut Via╚Ťa Rom├«neasc─â la Ia╚Öi, G. Ibr─âileanu a fost inima ei ├«n ├«n╚Ťeles anatomic. SADOVEANU, E. 177. ÔŚŐ Expr. A da inima din cineva, se spune despre cel care face un efort foarte mare. Am muncit de-a dat inima din noi. CREANG─é, P. 160. A (i se) rupe (cuiva) b─âierile inimii, a-╚Öi dezlega b─âierile inimii, a ofta (sau a striga, a r├«de etc.) din b─âierile inimii v. baier─â. ÔÖŽ (Prin extensiune, metaforic) Piept. El str├«nse... pe Maria la inima lui. EMINESCU, N. 70. 2. (Popular) Stomac; p. ext. burt─â, p├«ntece. R├«ser─â p├«n─â se ╚Ťinur─â cu m├«inile de inim─â. ISPIRESCU, L. 248. M─â roade la inim─â, de foame ce-mi e. CREANG─é, P. 259. N-am pus nimic─â la inim─â de dou─â zile. ALECSANDRI, T. 1577. ÔŚŐ Expr. Pe inima goal─â = pe nem├«ncate, cu stomacul gol. C─â doar nu-╚Ťi pleca de aici pe inima goal─â. HOGA╚ś, DR. II 20. A i se pune (cuiva) soarele drept inim─â v. soare. 3.. (La c─âr╚Ťile de joc) Cup─â. II. 1. (Considerat ca sediu al sentimentelor) a) (├Än leg─âtur─â cu bucurii, pl─âceri) Se ├«nveselir─â cu inima c├«nd le veni veste. B─éLCESCU, O. II 184. Inim─â sup─âr─âcioas─â, Mor ╚Öi nu te v─âz voioas─â, F─â-╚Ťi, inim─â, voie bun─â! JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 218. ÔŚŐ Loc. adv. Dup─â voia inimii = dup─â voie, dup─â plac, nestingherit. Cu (sau din) toat─â inima sau cu drag─â inim─â = cu tot sufletul, bucuros, cu mare pl─âcere. M─â supun cu toat─â inima la slujba m─âriei-voastre, st─âp├«n─â. CREANG─é, P. 93. ÔŚŐ Expr. A-i cre╚Öte (cuiva) inima (├«n piept) sau a cre╚Öte inima din cineva v. cre╚Öte. A r├«de inima ├«n cineva sau a-i r├«de cuiva inima = a fi bucuros, mul╚Ťumit, a se sim╚Ťi foarte bine. A╚Öa f─âcu; ╚Öi-i r├«dea inima babei de bucurie. CREANG─é, P. 4. Te str├«nge-n bra╚Ťe la sine, De r├«de inima-n tine. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 13. A unge (pe cineva) la inim─â = a produce (cuiva) o satisfac╚Ťie, o pl─âcere, a ├«nc├«nta. Viersul ei pl─âcut, de pare c─â te ungea la inim─â. ISPIRESCU, L. 37. C├«t ├«i cere (cuiva) inima = at├«t c├«t vrea, c├«t pofte╚Öte. M├«ncar─â ╚Öi se veselir─â c├«t le ceru inima. ISPIRESCU, L. 39. A-i merge (cuiva ceva) la inim─â = a-i pl─âcea (ceva) foarte mult. A-╚Öi c─âlca pe inim─â = a face ceva ├«mpotriva voin╚Ťei sau dorin╚Ťei sale. b) (├Än leg─âtur─â cu suferin╚Ťe, dureri, necazuri) ╚śi ├«l durea la inim─â c├«nd ├«l luau ├«n r├«s. ISPIRESCU, L. 36. Eu ╚Ötiu ce vra s─â zic─â durerea de inim─â, bat-o p├«rdalnica s-o bat─â! CREANG─é, P. 172. Inima-i se ├«mple De un farmec dureros. EMINESCU, O. I 103. Dasc─âlul Chiosea nu era om r─âu, dar se nec─âjea pentru c─â-l durea inima c├«nd vedea c─â nu se silesc copiii la ├«nv─â╚Ť─âtur─â. GHICA, S. A. 71. N─âframa-i arde cu par─â, Ca ╚Öi inima amar─â. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 124. ÔŚŐ Expr. A arde (sau a seca, a frige) pe cineva la inim─â = a provoca cuiva o durere vie, o sup─ârare mare. M-o fript la inim─â, nu alt─â. ╚śEZ. II 74. S─â nu-╚Ťi sece inima, Cum ai secat tu pe-a mea! JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 242. A i se rupe (sau a-i rupe cuiva) inima = a-i fi mil─â de cineva (sau a provoca nula cuiva). Numai despre fe╚Ťii de ├«mp─ârat, ce mi-ai spus, mi se rupe inima din mine. CREANG─é, P. 78. A i se topi (cuiva) inima, se spune c├«nd cineva este ├«n prada unor sentimente chinuitoare. Fa╚Ťa mi s-a ve╚Ötejit, Inima mi s-a topit! JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 158. A se s├«├«r╚Öi la inim─â = (cu sens hiperbolic) a se ├«mboln─âvi, a muri de durere. C├«nd o zi nu te z─âresc, La inim─â m─â sf├«r╚Öesc. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 97. A avea (ceva) pe inim─â = a fi chinuit de un g├«nd (pe care nu vrei s─â-l spui), a suferi (├«n ascuns). A-╚Öi r─âcori inima = a spune ce ai pe suflet, a vorbi deschis (pentru a te u╚Öura de o suferin╚Ť─â, de o am─âr─âciune). A pune (ceva) la inim─â = a se sup─âra (pentru ceva) mai mult dec├«t ar trebui. A-i strica (cuiva) inima = a-i strica (cuiva) buna dispozi╚Ťie, a ├«ntrista, a m├«hni (pe cineva). Nevoind a le strica inima, nu le spune nici da, nici ba. CREANG─é, P. 249. A r─âmine cu inima fript─â = a r─âm├«ne m├«hnit, dezolat. Parc─â mi-a trecut (sau mi-a dat cu) un fier ars prin inim─â, exprim─â spaima ╚Öi durerea celui lovit pe nea╚Öteptate de o veste rea. Inim─â albastr─â = a) inim─â trist─â, ├«ndurerat─â; triste╚Ťe, melancolie. Se ├«ntorceau c├«nt├«nd de inim─â albastr─â. SADOVEANU, E. 117; b) furie, m├«nie, necaz, v. albastru. Inim─â rea = m├«hnire, ├«ntristare, am─âr─âciune. A z─âcut dou─â s─âpt─âm├«ni ╚Öi a murit de inim─â rea. GALAN, Z. R. 61. V─âz├«nd c─â se pr─âp─âde╚Öte de at├«ta inim─â rea, i s-a f─âcut b─âtr├«nei mil─â ╚Öi s-a g├«ndit cum i-ar mai risipi g├«ndurile negre. CARAGIALE, O. II 329. Ce stai, bade, c├«t colea, Cu-at├«ta inim─â rea? JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 46. A-╚Öi face (sau a-i face cuiva) inim─â rea = a se m├«hni (sau a m├«hni pe cineva). Nu-╚Ťi face ╚Öi d-ta at├«ta inim─â rea, c─â odat─â avem s─â mergem cu to╚Ťii acolo. CREANG─é, P. 31. c) (├Än leg─âtur─â cu sentimente de iubire) Inima-mi zboar─â la raiul vie╚Ťii mele. ALECSANDRI, P. A. 111. Spancioc este ├«nc─â t├«n─âr, ├«n inima lui este iubire de mo╚Öie. NEGRUZZI, S. I 141. Mult, bade, te-am a╚Öteptat Asear─â pe ├«nnoptat; Tot cu foc ╚Öi cu lumin─â ╚śi cu dor de la inim─â! JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 144. ÔŚŐ Expr. A-i c─âdea (cuiva) tronc (mai rar cu tronc) ia inim─â v. tronc. A avea (pe cineva) ├«n (sau la) inim─â = a avea afec╚Ťiune pentru cineva, a iubi pe cineva. Uite-aici, ├«n inim─â, v─â am pe to╚Ťi! A╚Öa s├«nt eu!... ╚śi ├«ncepu s─â-i s─ârute pe r├«nd. DUMITRIU, P. F. 67. A-i r─âm├«ne (cuiva) inima la... = a r─âm├«ne cu g├«ndul la cineva sau la ceva care i-a pl─âcut. ╚śi ochii i-au r─âmas ╚śi inima la el. CO╚śBUC, P. I 281. A avea tragere de inim─â (pentru... ) sau a-l trage (pe cineva) inima s─â... (sau a...) = a se sim╚Ťi ├«ndemnat, a avea atrac╚Ťie, zel pentru a face ceva. De altfel, tragere de inim─â pentru ├«nv─â╚Ť─âtur─â n-avusesem eu niciodat─â. VLAHU╚Ü─é, la TDRG. Nu-l tr─âgea inima a pleca. ISPIRESCU, L. 33. Toat─â ziua muncea bietul b─âiat ca un rob, iar noaptea ├«nv─â╚Ťa, c─âci avea tragere de inim─â. BOLINTINEANU, O. 402. d) (├Än leg─âtur─â cu bun─âtatea sau cu r─âutatea, ├«n expr.) Inim─â dreapt─â = om drept. O inim─â dreapt─â s-a st├«ns cu tine. SADOVEANU, O. VI 51. ├Ämi place dorin╚Ťa dumitale, mai ales c─â o v─âd pornit─â dintr-o inim─â dreapt─â care nu sufere s─â r─âm├«ie r─âutatea nepedepsit─â. CARAGIALE, P. 129. A avea inim─â bun─â (sau de aur) sau a fi bun la inim─â (sau cu inima bun─â) = a fi bun, milos. ╚śi avea o inim─â bun─â, cum nu prea se g─âse╚Öte. SADOVEANU, O. VI 32. Nevasta acestui serac era muncitoare ╚Öi bun─â la inim─â. CREANG─é, P. 37. Era ├«n Ia╚Öi un t├«n─âr... frumos ╚Öi bun la inim─â. NEGRUZZI, S. I 81. A avea inima deschis─â = a fi sincer. A spune de la (sau din) inim─â = a spune cu toat─â sinceritatea, drept, f─âr─â reticen╚Ťe. Spune-mi, bade, din inim─â, Bag─â-mi maic─â-ta vreo vin─â? ÔÇô Eu ├«╚Ťi spui de la inim─â C─â nu-╚Ťi bag─â nici o vin─â. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 271. A avea inima larg─â = a fi m─ârinimos, darnic. A se muia la inim─â = a deveni bun, milos; a se ├«ndupleca. La inim─â m-am muiat ╚śi nu l-am mai ├«necat. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 393. A nu l─âsa pe cineva inima s─â (nu)..., se spune c├«nd cineva nu-╚Öi poate opri pornirile bune, ac╚Ťiunile generoase. Pe mine ├«ns─â inima nu m─â las─â a crede la at├«ta necredin╚Ť─â. NEGRUZZI, S. I 49. (La forma afirmativ─â, numai ├«n interoga╚Ťii) Cum te-a l─âsat inima s─â pleci? BARANGA, I. 171. (A fi om) de inim─â = (a fi om) bun, s─âritor. ├Äl roag─â... ca prieten ╚Öi b─âiat de inim─â. CARAGIALE, O. III 13. A fi f─âr─â inim─â sau a fi r─âu (sau c├«inos, negru) la inim─â = a fi r─âu, r─âut─âcios, ├«nr─âit. Fata babei era slut─â, lene╚Ö─â... ╚Öi rea la inim─â. CREANG─é, P. 283. (A avea) inim─â hain─â (sau s─âlbatic─â) = (a fi) crud, du╚Öm─ânos, r─âu. Imp─âratul-Ro╚Ö, av├«nd inim─â hain─â, nu se mai satur─â de a v─ârsa s├«nge omenesc. CREANG─é, P. 232. A izbutit a domoli o inim─â s─âlbatic─â. NEGRUZZI, S. I 47. (A avea) inim─â de piatr─â (sau ├«mpietrit─â) = (a fi) nesim╚Ťitor, nep─âs─âtor ╚Öi r─âu. Cucuzel... scotea lacrimi din orice inim─â ├«mpietrit─â. CREANG─é, A. 12. Bade, inim─â de piatr─â, Ce nu vii la noi vreodat─â? JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 143. A i se ├«mpietri cuiva inima = a deveni insensibil. Dup─â suferiri multe, inima se-mpietre╚Öte. ALEXANDRESCU, M. 6. e) (├Än leg─âtur─â cu instincte sau presim╚Ťiri) Parc─â ├«i zicea inima ceva. ISPIRESCU, L. 34. Pesemne inima le spunea c─â sp├«nul nu le este v─âr. CREANG─é, P. 210. f) (├Än leg─âtur─â cu curajul, cu ├«ndr─âzneala sau cu energia, cu puterea de voin╚Ť─â sau de ac╚Ťiune) ╚śi nu-i era, z─âu, nim─ânui ├«n piept inima rece. ALECSANDRI, P. A. 204. ÔŚŐ Cu inim─â = a) (loc. adv.) energic, cu via╚Ť─â. C├«nt─â mai cu inim─â! Lucreaz─â mai cu inim─â!; b) (loc. adj. ╚Öi adv.) inimos, curajos. Da fii mai cu inim─â oleac─â! CREANG─é, P. 130. ÔŚŐ Expr. A (sau a-╚Öi) pierde inima = a-╚Öi pierde curajul, speran╚Ťa. Cu inima u╚Öoar─â = f─âr─â griji, bine dispus; cu con╚Ötiin╚Ťa ├«mp─âcat─â. Iar el, cu inima u╚Öoar─â ╚Öi mintea cuprins─â de un fel de be╚Ťie, umbla repede. DUMITRIU, P. F. 58. Mihai, f─âr─â a pierde inima... ├«╚Öi culege puterile din nou. B─éLCESCU, O. II 90. A-╚Öi lua inima ├«n din╚Ťi = a se ├«mb─ârb─âta, a-╚Öi face curaj. ├Ä╚Öi lu─â inima-n din╚Ťi ╚Öi b─âtu la geam. BUJOR, S. 56. Fata babei atunci ╚Öi-a luat inima-n din╚Ťi ╚Öi a zis... CREANG─é, P. 291. A-╚Öi ╚Ťine inima cu din╚Ťii v. dinte. A-i veni (cuiva) inima la loc, se spune c├«nd cineva prinde curaj dup─â un moment de emo╚Ťie sau de spaim─â. A mai prinde (la) inim─â = a c─âp─âta putere, curaj. Dup─â ce mai prinse ni╚Ťic─â inim─â, str├«nse fr├«ul. ISPIRESCU, L. 18. Harap-Alb, mai prinz├«nd oleac─â la inim─â, ├«ncalec─â. CREANG─é, P. 212. 2. (Considerat ca centru ╚Öi simbol ai vie╚Ťii suflete╚Öti ├«n general) V. suflet, con╚Ötiin╚Ť─â, minte, cap, g├«nd. Din inima lor nu s-a ╚Öters purtarea necuviincioas─â a sp├«nului. CREANG─é, P. 209. ÔŚŐ Loc. adv. Din inim─â sau din toat─â inima sau din ad├«ncul inimii = din tot sufletul, din toat─â puterea. ÔŚŐ Expr. (A fi) cu inima ├«mp─âcat─â = (a fi) cu con╚Ötiin╚Ťa ├«mp─âcat─â, lini╚Ötit─â. III. Fig. 1. Caracter, fire. Frumuse╚Ťea chipului depinde de vreme ╚Öi chiar de oameni, frumuse╚Ťea min╚Ťii ╚Öi a inimii depinde de tine ╚Öi dureaz─â p├«n─â la moarte. V. ROM. septembrie 1953, 48. Nenea Dumitrache sem─âna bunicului la chip ╚Öi la inim─â. STANCU, D. 7. 2. Fiin╚Ť─â, om. O fapt─â, o oper─â ├«n sprijinul p─âcii... este azi dorin╚Ťa cea mai scump─â a inimilor tinere de pretutindeni. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 357, 1/1. Vorbi astfel, ├«nc├«t robi toate inimile. ISPIRESCU, L. 39. Cum poate-n lume-a fi Pedeaps─â pentru inimi ce vreau a se jertfi? ALECSANDRI, T. II 183. IV. Fig. (Urmat de determin─âri ├«n genitiv) 1. Mijloc, centru, interior. Oamenii se adunaser─â ├«n inima satului ╚Öi st─âteau nehot─âr├«╚Ťi, plini de a╚Öteptare ╚Öi nelini╚Öte. DUMITRIU, N. 27. Suie carele spre inima c├«mpului. STANCU, D. 187. Acum intram ├«n inima codrului. GALACTION, O. I 209. ÔŚŐ Inima carului (sau a c─âru╚Ťei) = partea din mijloc a carului (sau a c─âru╚Ťei), care leag─â osia dinainte cu cea dinapoi. Din inima c─âru╚Ťei at├«rnau p─âcorni╚Ťa cu fele╚Ötiocul ╚Öi posteuca. CREANG─é, P. 106. Inima carului leag─â osia dinainte cu osia dinapoi. I. IONESCU, M. 711. ÔŚŐ Expr. A rupe inima t├«rgului = a) a alege, a cump─âra ce este mai bun; b) a da gata, a face praf pe cineva. 2. Partea din interior a unei plante, a unei legume; miez. Inima copacului. Inima salatei. Inima pepenelui verde. V. Pies─â mecanic─â sau organ de ma╚Öin─â asem─ân─âtor ca form─â cu inima (I 1). ÔÇô Pl. ╚Öi: (├«nvechit) inime (EMINESCU, O. I 87). ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) ├şnem─â (EMINESCU, O. I 115) s. f.
!├şnima-D├│mnului (plant─â) s. f. art., g.-d. art. ├şnimii-D├│mnului
!├şnima-p─âmß║ąntului (cristal) s. f. art., g.-d. art. ├şnimii-p─âmß║ąntului
!├şnima-scorpi├│nului (stea) (-pi-o-) s. f. art., g.-d. art. ├şnimii-scorpi├│nului
├şnim─â s. f., g.-d. art. ├şnimii; pl. ├şnimi
├şnima-D├│mnului s. f.
├şnima-p─âm├óntului s. f.
├şnima-scorpi├│nului s. f. (sil. -pi-o-)
├şnim─â s. f., g.-d. art. ├şnimii; pl. ├şnimi
BUBA-├ŹNIMII s. v. piperul-lupului, popilnic.
├ŹNIM─é s. 1. (ANAT., MED.) cord. (Sufer─â de ~.) 2. suflet, (├«nv.) ma╚Ťe (pl.), p├óntece. (Ofteaz─â din ad├óncul ~ii.) 3. v. suflet. 4. v. cup─â. 5. v. m─âduv─â. 6. coco╚Ö. (~ la pepenele verde.)
├ŹNIM─é s. v. abdomen, b─ârb─â╚Ťie, bravur─â, burt─â, caracter, centru, curaj, cutezan╚Ť─â, d├órzenie, esen╚Ť─â, fire, fond, ├«ncumetare, ├«ndr─âzneal─â, materie, miez, mijloc, natur─â, ne├«nfricare, om, p├óntece, seme╚Ťie, stomac, structur─â, temeritate, temperament.
in├şm─â (├şnimi), s. f. ÔÇô 1. Organ intern musculos central al aparatului circulator, situat ├«n partea st├«ng─â a toracelui. ÔÇô 2. Acest organ considerat ca sediu al sentimentelor, suflet. ÔÇô 3. Bun─âtate, sensibilitate. ÔÇô 4. Organ central, mijloc, parte intern─â. ÔÇô 5. Partea din mijloc a c─âru╚Ťei, care leag─â osia de de dinainte cu cea de dinapoi. ÔÇô 6. B─ârb─â╚Ťie, curaj, ├«ndr─âzneal─â. ÔÇô 7. Principiu vital, spirit. ÔÇô 8. As de cup─â. ÔÇô 9. Grup central de patru bobi sau boabe folosit de vr─âjitoare. ÔÇô 10. Stomac, p├«ntece, burt─â. ÔÇô mr. inim─â, megl. inim─â. Lat. anima (Diez, I, 26; Candrea-Dens., 866; REW 475; Densusianu, GS, II, 6; Rosetti, I, 173), cf. it. anima, prov., cat. arma, fr. ├«me, sp., port. alma. Trecerea de la ÔÇ×sufletÔÇŁ la ÔÇ×inim─âÔÇŁ apare numai ├«n rom., cf. totu╚Öi animus ÔÇ×inim─âÔÇŁ ├«ntr-o glos─â de la Toledo (Castro 162).Sensul de ÔÇ×p├«nteceÔÇŁ coincide cu cel al fr. coeur, bg. s─ârce, gr. ¤░╬▒¤ü╬┤╬╣╬Č ÔÇ×parte superioar─â a stomaculuiÔÇŁ. Der. inimioar─â, s. f. (dim. al lui inim─â; mosor, bobin─â); inimu╚Öc─â, s. f. (vergea din fier care sus╚Ťine mosorul suveicii); inimos, adj. (curajos, ├«ndr─âzne╚Ť; hot─âr├«t, ├«ntreprinz─âtor; bun); inimo╚Öie, s. f. (curaj, vitejie, b─ârb─â╚Ťie); inimo╚Öa, vb. (a da curaj, a ├«nsufle╚Ťi); inima, vb. (a ├«nsufle╚Ťi), forma╚Ťie hibrid─â dup─â fr. animer.
├ŹNIM─é ~i f. 1) Organ central al aparatului circulator, de form─â conic─â, musculos, situat ├«n partea st├óng─â a pieptului. B─ât─âile ~ii. Opera╚Ťie la ~. ÔŚŐ A-i trece (cuiva) un cu╚Ťit prin ~ a sim╚Ťi brusc o durere la inim─â. 2) Focar de sentimente ╚Öi emo╚Ťii. ÔŚŐ Cu mare ~ (sau cu toat─â ~a) cu mare pl─âcere. A-╚Öi lua ~a ├«n din╚Ťi a-╚Öi face curaj, biruind o fric─â; a ├«ndr─âzni; a se ├«ncumeta. A i se face (cuiva) ~a c├ót un purice a sim╚Ťi o mare fric─â. A-i r├óde (sau a cre╚Öte) (cuiva) ~a a avea o mare bucurie. A i se pune (cuiva) pe ~ a i se face r─âu. A-l frige (pe cineva) la ~ a) a provoca (cuiva) o mare durere; b) a ├«ndura o mare suferin╚Ť─â moral─â. A avea o piatr─â la ~ a avea o nepl─âcere, o durere sufleteasc─â. A fi cu ~a ├«mp─âcat─â a se sim╚Ťi lini╚Ötit. A nu avea (pe cineva) la ~ a nu iubi, a nu suferi (pe cineva). 3) Fel de a fi al omului; tr─âs─âtur─â de caracter. ÔŚŐ A avea ~ de aur a fi foarte bun. A avea o ~ larg─â a fi m─ârinimos, darnic. A avea o ~ de piatr─â a fi nemilos. A fi c├óinos la ~ a fi r─âu, crud. A avea ~ deschis─â a fi sincer. 4) fam. Parte a aparatului digestiv ├«n care se diger─â alimentele; stomac. ÔŚŐ Pe ~a goal─â pe nem├óncate; pe stomacul gol. 5) (la c─âr╚Ťile de joc) Unul dintre cele patru semne distinctive de culoare ro╚Öie av├ónd forma unui astfel de organ. 6) Carte de joc marcat─â cu acest semn. 7) Mijloc sau partea de mijloc a ceva. ~a m─ârului. ~a motorului. ÔŚŐ ~a c─âru╚Ťei bar─â de lemn ce une╚Öte cele dou─â osii. 8) Punct esen╚Ťial, capital a ceva. ~a ora╚Öului. ~a romanului. /<lat. anima
inim├í, inim├ęz, vb. I (├«nv.) a ├«mb─ârb─âta, a ├«ncuraja, a anima, a ├«nsufle╚Ťi.
inimà v. a anima: căutând a inima pe ai săi BĂLC.
inim─â f. 1. organ principal al circula╚Ťiunii s├óngelui; 2. fig. sediul pasiunilor, organul sensibilit─â╚Ťii morale: mi se rupe inima, c├ónd te v─âz suferind; inim─â albastr─â, melancolie, ├«ntristare, jale: doinele sunt c├óntece de inim─â albastr─â; 3. putere sufleteasc─â care face capabil de iubire, de curaj: om de inim─â, om f─âr─â inim─â; inim─â rea, m├óhnire ad├ónc─â: nu-╚Ťi face inim─â rea; tragere de inim─â, bun─âvoin╚Ť─â; 4. curaj: a prinde inim─â, a lucra cu inim─â; a-╚Öi c─âlca pe inim─â (pop. a-╚Öi lua inima ├«n din╚Ťi), a lua o ho╚Ť─âr├«re energic─â dup─â o lung─â ╚Öov─âire; 5. cugetare intim─â: ╚Ťie ├«mi deschid inima; 6. parte interioar─â sau central─â: inima arborelui; inima carului, partea-i de mijloc ce leag─â osia dinainte cu cea dinapoi; fig. inima t├órgului, inima p─âm├óntului; 7. cel mai mare grad de intensitate: ├«n inima iernii; 8. p├óntece, stomac: a-l durea inima, a avea t─âieturi la stomac ╚Öi (fig), a-i p─ârea foarte r─âu. [Vechiu-rom. ├«nem─â = lat. ANIMA, suflet (├«n latinitatea ecleziastic─â: inim─â)].
├şnim─â f., pl. ─ş (lat. ├ínima ╚Öi ├ínimus, suflare, suflet, vgr. ├ínemos, v├«nt; it. ├ínima ╚Öi ├ílma, suflet, sic. arma, pv. cat. sp. pg. alma, vfr. alme, nfr. ├óme. V. animal, unanim, anemon─â). Organ care ├«mpinge s├«ngeleÔÇÖn vine ╚Öi-l face s─â circule. (Inima e situat─â ├«n pept, pu╚Ťin la st├«nga, e ├«mp─âr╚Ťit─â ├«n patru cavit─â╚Ť─ş [V. auricul─â ╚Öi ventricul], se mi╚Öc─â perpetu┼ş, ╚Öi c├«nd se opre╚Öte, animalu moare). Fig. Parte central─â sa┼ş principal─â: Bucure╚Öti─ş ├«s inima Rom├óni─ş. Mijloc, parte interioar─â important─â: inima unu─ş arbore, inima unu─ş car (b├«rna care une╚Öte osiile ├«ntre ele), inima p─âm├«ntulu─ş, inima ─şerni─ş (timpu din mijloc, timpu marelu─ş ger). Inimo╚Öie, dispozi╚Ťiune a sufletulu─ş, av├«nt, brio, foc, curaj: a lucra, a c├«nta, a lupta cu inim─â. Afec╚Ťiune, ─şubire: inim─â de tat─â. Pop. Stomah: m─â doare inima. Durere de stomah (sa┼ş chear diare─şe): l-a apucat inima. Inim─â rea sa┼ş neagr─â, caracter veninos, f─âr─â mil─â. Inim─â rea, ├«ntristare, sup─ârare: a murit de inim─â rea, nu-╚Ť─ş face inim─â rea (nu te ├«ntrista!). Inim─â albastr─â, melancolie: un c├«ntec de inim─â albastr─â. Om de inim─â, inimos, entusiast, generos. Tragere de inim─â, bun─â-voin╚Ť─â, dispozi╚Ťiune de a face ceva. Inim─â de aur, inim─â bun─â, miloas─â. Inim─â de peatr─â, de fer sa┼ş de ghea╚Ť─â, f─âr─â sentiment. A prinde inim─â, a prinde curaj. A ╚Ťi se rupe inima de mil─â, a-╚Ť─ş fi foarte mil─â. A-╚Ť─ş deschide inima, 1. a spune cu─şva secretele t─âle, 2. a ar─âta cu─şva toat─â simpatia. A te durea inima, 1. a fi ├«ntristat, 2. (pop.) a te durea stomahu. A fi bun (sa┼ş r─â┼ş) la inim─â, 1. a nu avea sentiment, 2. a nu avea curaj. A avea ceva pe inim─â, a avea o sup─ârare, o ├«ntristare. A pune la inim─â, a te ├«ntrista, a te sup─âra. Din (sa┼ş cu) toat─â inima, cu drag─â inim─â, cu toat─â dispozi╚Ťiunea (dorin╚Ťa). Din inim─â, din ad├«ncu inimi─ş, cu tot sentimentu, cu toat─â durerea or─ş doru. Nu m─â las─â inima s─â-l p─âr─âsesc, nÔÇÖam curaj, nu m─â ├«ndur s─â-l p─âr─âsesc. A-╚Ť─ş s─âri inima din loc, a tres─âri. A fi cu inima s─ârit─â, a fi plin de nelini╚Öte, a fi foarte ├«ngrijorat. A fi cu inima fript─â, a fi ├«ntristat. Fam. A-╚Ť─ş da inima br├«nc─ş, a te ├«ndemna inima. A-╚Ť─ş merge ceva la inim─â, a te unge ceva la inim─â, a-╚Ť─ş pl─âcea mult. A ╚Ťi se pune un lucru, o vorb─â pe inim─â, a-╚Ť─ş fi foarte grea╚Ť─â (sc├«rb─â) de ─şa. A-╚Ť─ş sf├«r├«i inima dup─â ceva, a dori foarte mult. A-╚Ť─ş c─âdea cineva tronc (sa┼ş ma─ş ur├«t cu tronc), a-╚Ť─ş pl─âcea dintrÔÇÖo dat─â foarte mult. A nu-╚Ť─ş fi inima la loc, a fi nelini╚Ötit, ├«ngrijat. A-╚Ť─ş veni inima la loc, a te lini╚Öti, a nu ma─ş fi ├«ngrijorat. A-╚Ť─ş r─âcori inima, a-╚Ť─ş lua satisfac╚Ťiune (r─âzbun├«ndu-te, m─ârturisind un p─âcat ╚Ö. a.). A-╚Ť─ş r├«de (sa┼ş a-╚Ť─ş cre╚Öte) inima (de bucurie), a te bucura foarte mult. A-╚Ť─ş pl├«nge inima (de ├«ntristare), a te ├«ntrista foarte mult. A-╚Ť─ş lua inimaÔÇÖn din╚Ť─ş, a ├«ndr─âzni ├«n fine, a te hot─âr├« ├«n fine s─â ├«nfrun╚Ť─ş periculu. (Pop.) A ╚Ťi se pune soarele drept inim─â, a ╚Ťi se face foame, a fl─âm├«nzi.
buba-inimii s. v. PIPERUL-LUPULUI. POPILNIC.
INIM─é s. 1. (ANAT., MED.) cord. (Sufer─â de ~.) 2. suflet, (├«nv.) ma╚Ťe (pl.), p├«ntece. (Ofteaz─â din ad├«ncul ~.) 3. s├«n, suflet. (Cu frica ├«n ~.) 4. cup─â. (~ la c─âr╚Ťile de joc.) 5. (BOT.) m─âduv─â. (~ a tulpinii unui copac.) 6. (BOT.) coco╚Ö. (~ la pepenele verde.)
inimă s. v. ABDOMEN. BĂRBĂȚIE. BRAVURĂ. BURTĂ. CARACTER. CENTRU. CURAJ. CUTEZANȚĂ. DÎRZENIE. ESENȚĂ. FIRE. FOND. ÎNCUMETARE. ÎNDRĂZNEALĂ. MATERIE. MIEZ. MIJLOC. NATURĂ. NEÎNFRICARE. PÎNTECE. SEMEȚIE. STOMAC. STRUCTURĂ. TEMERITATE. TEMPERAMENT.
INIM─é ├«mbinarea central─â a deltaplanului, aflat─â la intersec╚Ťia chilei cu bara transversal─â, care coincide cu punctul de suspendare al pilotului, marc├ónd centrul de greutate al aparatului.
├Ç CONTRECOEUR (fr.) ├«mpotriva inimii ÔÇô A face ceva ├á contrecoeur, ├«mpotriva propriei dorin╚Ťe.
AB IMO PECTORE (lat.) din ad├óncul inimii ÔÇô A face sau a exprima ceva ab imo pectore, din toat─â inima, profund sincer.
BONUM VINUM LAETIFICAT COR HOMINIS (lat.) vinul bun ├«nvesele╚Öte inima omului ÔÇô ÔÇ×EclesiatulÔÇŁ, 40, 20.
FOAIE PENTRU MINTE, INIM─é ╚śI LITERATUR─é, supliment literar al ÔÇ×Gazetei de TransilvaniaÔÇŁ, ap─ârut cu intermiten╚Ťe la Bra╚Öov ├«ntre 2 iul. 1838 ╚Öi 24 febr. 1865, sub conducerea lui Gh. Bari╚Ťiu ╚Öi a lui Iacob Mure╚Öianu (singurul redactor din 1850). A sus╚Ťinut emanciparea cultural─â ╚Öi politic─â a rom├ónilor. Colabor─âri din toate provinciile rom├óne╚Öti: V. Alecsandri, C. Bolliac, A. Mure╚Öanu, I. Heliade R─âdulescu, N. B─âlcescu, T. Cipariu, D. Bojinca ╚Ö.a.
TRUTH HAS A QUIET BREAST (engl.) adev─ârul are inim─â lini╚Ötit─â ÔÇô Shakespeare, ÔÇ×Richard IIIÔÇŁ, act. I, scena 3. Cel ce are cugetul curat nu are a se teme de nimic.
INIMĂ subst. 1. Inimă-Rea (RI VI 263); 2. Inimăroae; Zmaranda, n. marital (î Div).
a cânta de inimă albastră expr. a cânta melodii triste / melancolice.
a i se face inima cât un purice expr. a se speria foarte tare.
a muri de inimă rea expr. a muri copleșit de durere / de supărare.
a nu-l l─âsa inima s─â... expr. a-i veni greu s─â...
a prinde inim─â expr. 1. a se ├«nviora, a se ├«nsufle╚Ťi. 2. a se ├«nveseli. 3. a-╚Öi potoli foamea.
a rupe inima târgului expr. (iron.) 1. a cumpăra ce este mai prost, a face o afacere proastă. 2. v. a rupe gura lumii.
a sta ca un spin ├«n coasta / ├«n inima / ├«n ochii cuiva expr. a nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezen╚Ť─â nepl─âcut─â pentru cineva; a incomoda pe cineva.
a-i da inima brânci expr. a avea poftă să..., a fi predispus să...
a-i s─âri (cuiva) inima din loc expr. 1. a se speria foarte tare. 2. a se emo╚Ťiona puternic.
a-╚Öi c─âlca pe inim─â expr. a face ceva ├«mpotriva propriei voin╚Ťe.
a-și face inimă rea expr. a se necăji, a se supăra.
cu inimă expr. (friz.) cu ciupituri, cu zgârieturi.
dup─â placul / pofta inimii expr. cum dore╚Öti, cum ├«╚Ťi place.
inim─â neagr─â expr. (cart.) pic─â.
inimă roșie expr. (cart.) cupă.
pe inima goală expr. pe nemâncate.
strângere de inimă expr. 1. sentiment puternic de teamă / de durere / de regret etc. 2. presentiment funest.
strânsură de inimă expr. (pop.) infarct miocardic.

Inim─â dex online | sinonim

Inim─â definitie

Intrare: inim─â
inim─â 1 pl. -i substantiv feminin
inim─â 2 pl. -e substantiv feminin
inem─â 1 pl. -i substantiv feminin
inem─â 2 pl. -e substantiv feminin
Intrare: Inim─â
Inim─â
Intrare: inima
inima verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: inima-Domnului
inima-Domnului substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: inima-pământului
inima-pământului substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: inima-scorpionului
inima-scorpionului substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: buba-inimii
buba-inimii substantiv feminin articulat