inițiator definitie

12 definiții pentru inițiator

INIȚIATÓR, -OÁRE, inițiatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care inițiază ceva, care are inițiativă într-o acțiune; promotor. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. initiateur.
INIȚIATÓR, -OÁRE, inițiatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care inițiază ceva, care are inițiativă într-o acțiune; promotor. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. initiateur.
INIȚIATÓR, -OÁRE, inițiatori, -oare, s. m. și f. Cel care inițiază ceva, cel căruia îi aparține inițiativa într-o problemă. Comuniștii sînt pretutindeni inițiatorii și animatorii luptei pentru extinderea metodelor sovietice. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2238. Delavrancea nu este astfel numai creatorul poemei în proză, dar și inițiatorul așa-numitului stil colorat. VIANU, A. P. 176. – Pronunțat: -ți-a-.
inițiatór (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. inițiatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. inițiatoáre
inițiatór adj. m., s. m. (sil. -ți-a-), pl. inițiatóri; f. sg. și pl. inițiatoáre
INIȚIATÓR s. 1. promotor, protagonist, (rar) începător. (~ al unui curent.) 2. v. promotor.
INIȚIATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care inițiază ceva, care are inițiativa într-o acțiune. [Pron. -ți-a-. / cf. fr. initiateur].
INIȚIATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care inițiază ceva. II. s. m. 1. promotor (II). 2. exploziv, sensibil, corp incandescent sau reactiv care dă impulsul declanșării unei explozii. III. s. n. dispozitiv care asigură aprinderea propergolului în motoarele rachetelor. (< fr. initiateur)
INIȚIATÓR ~i m. Persoană care inițiază ceva; om care ia o inițiativă. /<fr. initiator
inițiator m. cel ce inițiază.
*inițiatór, -oáre adj. și s. (lat. initiator). Care inițiază: Grecia fu inițiatoarea Romeĭ în știință.
INIȚIATOR s. 1. promotor, protagonist, (rar) începător. (~ al unui curent.) 2. (CHIM.) promotor.

inițiator dex

Intrare: inițiator (adj.)
inițiator adjectiv
  • silabisire: -ți-a-
Intrare: inițiator (s.m.)
inițiator substantiv masculin
  • silabisire: -ți-a-