INIȚIÁ, inițiez,
vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) introduce într-un domeniu de activitate în care nu a lucrat; a da cuiva sau a căpăta primele cunoștințe.
2. Tranz. A face începutul, a pune bazele unei acțiuni, a organiza o mișcare, o activitate. [
Pr.: -ți-a] – Din
fr. initier, lat. initiare. INIȚIÁT, -Ă, inițiați, -te,
adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care posedă cunoștințe suficiente într-un domeniu; cunoscător. [
Pr.: -ți-at] –
V. iniția. Cf. fr. initié. INIȚIÁ, inițiez,
vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) introduce într-un domeniu de activitate în care nu a lucrat; a da cuiva sau a căpăta primele cunoștințe.
2. Tranz. A face începutul, a pune bazele unei acțiuni, a organiza o mișcare, o activitate. [
Pr.: -ți-a] – Din
fr. initier, lat. initiare. INIȚIÁT, -Ă, inițiați, -te,
adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care posedă cunoștințe suficiente într-un domeniu; cunoscător. [
Pr.: -ți-at] –
V. iniția. Cf. fr. initié. INIȚIÁ, inițiez,
vb. I.
Tranz. 1. A introduce pe cineva într-un domeniu de activitate în care n-a lucrat încă, a da cuiva primele noțiuni.
V. instrui, învăța. Datoria lui e să mă inițieze în serviciul special al acelui județ dobrogean. SADOVEANU, P. M. 114. ◊
Refl. S-a inițiat repede în noua muncă.
2. A face începutul într-o acțiune, a organiza o mișcare, o activitate, o teorie, o doctrină. O muncă este științifică dacă inițiază doctrine, teorii. CONTEMPORANUL, S. II, 1948,
nr. 108, 1/4. – Pronunțat: -ți-a.
INIȚIÁT, -Ă, inițiați, -te,
adj. Care posedă cunoștințe într-un anumit domeniu; cunoscător, priceput. Să nu se crează de cătră public – mai puțin inițiat în ale mișcării literare – că ar fi în citațiunea de mai sus o falsificare. CARAGIALE, N. S. 30. ♦ (Substantivat) Persoană care a fost introdusă într-un domeniu de preocupări, într-o problemă etc. Nimeni, afară de cîțiva inițiați în secretul celor ce se puneau la cale, nu bănui nimic. CAMIL PETRESCU, O. II 307. – Pronunțat: -ți-at.
inițiá (a ~) (-ți-a)
vb.,
ind. prez. 3 inițiáză, 1
pl. inițiém (-ți-em);
conj. prez. 3 să inițiéze;
ger. inițiínd (-ți-ind)
inițiát (-ți-at)
adj. m.,
s. m.,
pl. inițiáți;
adj. f.,
s. f. inițiátă,
pl. inițiáte
inițiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. inițiéz, 1 pl. inițiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. inițiéze; ger. inițiínd (sil. -ți-ind) inițiát adj. m., s. m. (sil. -ți-at), pl. inițiáți; f. sg. inițiátă, pl. inițiáte INIȚIÁ vb. 1. a începe. (A ~ o campanie.) 2. v. preconiza. 3. a călăuzi, a introduce. (A ~ pe cineva într-un domeniu.) 4. a (se) instrui, a (se) învăța. (A ~ într-o disciplină.) INIȚIÁ vb. I.
1. tr. A primi (pe cineva) în rândul celor care practicau un anumit cult. ♦ A îndruma în practica unei religii.
2. tr., refl. A da cuiva sau a căpăta cunoștințele necesare într-o știință, într-o artă, într-o meserie etc.
3. tr. A începe, a pune bazele unei activități etc. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. initier, it. iniziare, lat. initiare – a începe].
INIȚIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care a primit (primele) cunoștințe într-un domeniu (într-o religie, într-un cult secret, într-o știință etc.). [Pron. -ți-at. / <
iniția].
INIȚIÁ vb. I. tr. 1. a primi (pe cineva) în rândul celor care practicau un anumit cult. ◊ a îndruma în practica unei religii. 2. a începe, a pune bazele unei activități etc. II. tr.,
refl. a da cuiva, a căpăta cunoștințele necesare într-o știință, artă, meserie etc. (< fr. initier, lat. initiare)
INIȚIÁT, -Ă adj.,
s. m. f. (cel) care a primit (primele) cunoștințe într-un domeniu. (< iniția)
A INIȚIÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A face să se inițieze. 2) (acțiuni, activități, mișcări etc.) A realiza punând bazele. [Sil. -ți-a] /<fr. initier, lat. initiare A SE INIȚIÁ mă ~éz intranz. A acumula noțiunile inițiale (dintr-un domeniu de activitate). [Sil. -ți-a] /<fr. initier, lat. initiare INIȚIÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care a beneficiat de cunoștințe (inițiale) într-un domeniu. /v. a (se) iniția inițià v
1. a admite la cunoștința și la participarea misterelor unei religiuni, secretelor unei societăți;
2. a instrui, a pune în curent: a iniția în istorie.
inițiat a. și m. cel admis la unele mistere.
*inițiát, -ă adj. și s. Care e în curent cu oare-care mistere, practice saŭ științe.
*inițiéz v. tr. (lat. initiare, d. initium, început). Introduc în oare-care mistere ale vechilor religiunĭ, și astăzĭ în oare-care societățĭ secrete. Fig. Introduc pe cineva într’o știință, o artă, o profesiune.
INIȚIA vb. 1. a începe. (A ~ o campanie.) 2. a preconiza. (A ~ o nouă metodă.) 3. a călăuzi, a introduce. (A ~ pe cineva într-un domeniu.) 4. a (se) instrui, a (se) învăța. (A ~ într-o disciplină.)