inhalare definitie

2 intrări

19 definiții pentru inhalare

INHALÁ, inhalez, vb. I. Tranz. A absorbi pe căile respiratorii vapori, gaze sau lichide, a trage în piept, a inspira gaze, vapori etc. – Din fr. inhaler, lat. inhalare.
INHALÁRE, inhalări, s. f. Faptul de a inhala. – V. inhala.
INHALÁ, inhalez, vb. I. Tranz. A absorbi pe căile respiratorii vapori, gaze sau lichide, a trage în piept, a inspira gaze, vapori etc. – Din fr. inhaler, lat. inhalare.
INHALÁRE, inhalări, s. f. Faptul de a inhala. – V. inhala.
INHALÁ, inhalez, vb. I. Tranz. A trage în piept (pe gură sau pe nas) vapori sau gaze. V. aspira. Bolnavul inhalează acid carbonic.
INHALÁRE, inhalări, s. f. Acțiunea de a inhala.
inhalá (a ~) vb., ind. prez. 3 inhaleáză
inhaláre s. f., g.-d. art. inhalắrii; pl. inhalắri
inhalá vb., ind. prez. 1 sg. inhaléz, 3 sg. și pl. inhaleáză
inhaláre s. f., g.-d. art. inhalării; pl. inhalări
INHALÁ vb. a aspira, a trage. (~ pe nări o substanță medicamentoasă.)
INHALÁRE s. aspirare, inhalație. (~ unei substanțe medicamentoase.)
INHALÁ vb. I. tr. A trage în piept, a inspira gaze, vapori etc. [< fr. inhaler].
INHALÁRE s.f. Acțiunea de a inhala și rezultatul ei. [< inhala].
INHALÁ vb. tr. a trage în piept, a inspira gaze, vapori etc. (< fr. inhaler, lat. inhalare)
A INHALÁ ~éz tranz. 1) (gaze, vapori sau lichide) A absorbi pe căile respiratorii (în scopuri terapeutice). 2) (aer) A trage în plămâni în procesul respirației; a inspira; a aspira. /<fr. inhaler, lat. inhalare
*inhaléz v. tr. (lat. in-hálo, -áre, a sufla în. V. exal). Trag în plămînĭ, absorb, aspir. Bot. Se zice de plante cînd absorb fluidele din prejuru lor.
INHALA vb. a aspira, a trage. (~ pe nări o substanță medicamentoasă.)
INHALARE s. aspirare, inhalație. (~ unei substanțe medicamentoase.)

inhalare dex

Intrare: inhala
inhala verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: inhalare
inhalare substantiv feminin