INHALÁ, inhalez, vb. I. Tranz. A absorbi pe căile respiratorii vapori, gaze sau lichide, a trage în piept, a inspira gaze, vapori etc. – Din fr. inhaler, lat. inhalare.

INHALÁRE, inhalări, s. f. Faptul de a inhala. – V. inhala.

INHALÁ, inhalez, vb. I. Tranz. A absorbi pe căile respiratorii vapori, gaze sau lichide, a trage în piept, a inspira gaze, vapori etc. – Din fr. inhaler, lat. inhalare.

INHALÁRE, inhalări, s. f. Faptul de a inhala. – V. inhala.

INHALÁ, inhalez, vb. I. Tranz. A trage în piept (pe gură sau pe nas) vapori sau gaze. V. aspira. Bolnavul inhalează acid carbonic.

INHALÁRE, inhalări, s. f. Acțiunea de a inhala.

inhalá (a ~) vb., ind. prez. 3 inhaleáză

inhaláre s. f., g.-d. art. inhalắrii; pl. inhalắri

inhalá vb., ind. prez. 1 sg. inhaléz, 3 sg. și pl. inhaleáză

inhaláre s. f., g.-d. art. inhalării; pl. inhalări

INHALÁ vb. a aspira, a trage. (~ pe nări o substanță medicamentoasă.)

INHALÁRE s. aspirare, inhalație. (~ unei substanțe medicamentoase.)

INHALÁ vb. I. tr. A trage în piept, a inspira gaze, vapori etc. [< fr. inhaler].

INHALÁRE s.f. Acțiunea de a inhala și rezultatul ei. [< inhala].

INHALÁ vb. tr. a trage în piept, a inspira gaze, vapori etc. (< fr. inhaler, lat. inhalare)

A INHALÁ ~éz tranz. 1) (gaze, vapori sau lichide) A absorbi pe căile respiratorii (în scopuri terapeutice). 2) (aer) A trage în plămâni în procesul respirației; a inspira; a aspira. /<fr. inhaler, lat. inhalare

*inhaléz v. tr. (lat. in-hálo, -áre, a sufla în. V. exal). Trag în plămînĭ, absorb, aspir. Bot. Se zice de plante cînd absorb fluidele din prejuru lor.

INHALA vb. a aspira, a trage. (~ pe nări o substanță medicamentoasă.)

INHALARE s. aspirare, inhalație. (~ unei substanțe medicamentoase.)