Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru inhalare

INHAL├ü, inhalez, vb. I. Tranz. A absorbi pe c─âile respiratorii vapori, gaze sau lichide, a trage ├«n piept, a inspira gaze, vapori etc. ÔÇô Din fr. inhaler, lat. inhalare.
INHAL├üRE, inhal─âri, s. f. Faptul de a inhala. ÔÇô V. inhala.
INHAL├ü, inhalez, vb. I. Tranz. A absorbi pe c─âile respiratorii vapori, gaze sau lichide, a trage ├«n piept, a inspira gaze, vapori etc. ÔÇô Din fr. inhaler, lat. inhalare.
INHAL├üRE, inhal─âri, s. f. Faptul de a inhala. ÔÇô V. inhala.
INHALÁ, inhalez, vb. I. Tranz. A trage în piept (pe gură sau pe nas) vapori sau gaze. V. aspira. Bolnavul inhalează acid carbonic.
INHAL├üRE, inhal─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a inhala.
inhalá (a ~) vb., ind. prez. 3 inhaleáză
inhaláre s. f., g.-d. art. inhalắrii; pl. inhalắri
inhal├í vb., ind. prez. 1 sg. inhal├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. inhale├íz─â
inhaláre s. f., g.-d. art. inhalării; pl. inhalări
INHAL├ü vb. a aspira, a trage. (~ pe n─âri o substan╚Ť─â medicamentoas─â.)
INHAL├üRE s. aspirare, inhala╚Ťie. (~ unei substan╚Ťe medicamentoase.)
INHALÁ vb. I. tr. A trage în piept, a inspira gaze, vapori etc. [< fr. inhaler].
INHAL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a inhala ╚Öi rezultatul ei. [< inhala].
INHALÁ vb. tr. a trage în piept, a inspira gaze, vapori etc. (< fr. inhaler, lat. inhalare)
A INHAL├ü ~├ęz tranz. 1) (gaze, vapori sau lichide) A absorbi pe c─âile respiratorii (├«n scopuri terapeutice). 2) (aer) A trage ├«n pl─âm├óni ├«n procesul respira╚Ťiei; a inspira; a aspira. /<fr. inhaler, lat. inhalare
*inhal├ęz v. tr. (lat. in-h├ílo, -├íre, a sufla ├«n. V. exal). Trag ├«n pl─âm├«n─ş, absorb, aspir. Bot. Se zice de plante c├«nd absorb fluidele din prejuru lor.
INHALA vb. a aspira, a trage. (~ pe n─âri o substan╚Ť─â medicamentoas─â.)
INHALARE s. aspirare, inhala╚Ťie. (~ unei substan╚Ťe medicamentoase.)

Inhalare dex online | sinonim

Inhalare definitie

Intrare: inhala
inhala verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: inhalare
inhalare substantiv feminin