INGRESIÚNE, ingresiuni, s. f. Înaintare a mării în unele porțiuni mai coborâte ale continentelor, în special prin gurile fluviilor, formând adesea golfuri. – Din fr. ingression, lat. ingressio, -onis.

INGRESIÚNE, ingresiuni, s. f. Înaintare a mării în unele porțiuni mai coborâte ale continentelor, în special prin gurile fluviilor, formând adesea golfuri. – Din fr. ingression, lat. ingressio, -onis.

ingresiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. ingresiúnii; pl. ingresiúni

ingresiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. ingresiúnii; pl. ingresiúni

INGRESIÚNE s.f. Avansare locală a mării peste uscat în urma mișcărilor de scufundare a scoarței terestre. [Pron. -si-u-. / cf. fr. ingression, lat. ingressio].

INGRESIÚNE s. f. avansare locală a mării pe uscat, în urma mișcărilor de scufundare a scoarței terestre. (< fr. ingression, lat. ingressio)

ingresiúne s.f. (înv.) intrare, invazie, năvală.

INGRESIÚNE (< fr., lat.) s. f. Înaintare a apelor marine în unele porțiuni mai coborâte ale continentelor, în special prin gurile fluviilor, formând adesea golfuri alungite (ex. fiorduri), uneori mări de i. (Marea Norvegiei). ♦ Avansarea, pe un front îngust, a apelor mării asupra unei porțiuni de uscat scufundate în urma mișcărilor epirogenetice; se formează marea de i. (ex. Marea Japoniei).