Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ingratitudine

INGRATIT├ÜDINE, ingratitudini, s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi ingrat; purtarea, atitudinea omului ingrat; nerecuno╚Ötin╚Ť─â. ÔÇô Din fr. ingratitude, lat. ingratitudo, -inis.
INGRATIT├ÜDINE, ingratitudini, s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi ingrat; purtarea, atitudinea omului ingrat; nerecuno╚Ötin╚Ť─â. ÔÇô Din fr. ingratitude, lat. ingratitudo, -inis.
INGRATIT├ÜDINE s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi ingrat, purtare de ingrat; nerecuno╚Ötin╚Ť─â. Aceast─â ingratitudine ╚Öi lips─â de respect c─âtre oameni vine din patim─â. GHICA, S. 200.
ingratit├║dine s. f., g.-d. art. ingratit├║dinii; pl. ingratit├║dini
ingratit├║dine s. f. Ôćĺ gratitudine
INGRATIT├ÜDINE s. nerecuno╚Ötin╚Ť─â, (├«nv.) nemul╚Ťumire. (~ fa╚Ť─â de cineva.)
Ingratitudine Ôëá gratitudine
INGRATIT├ÜDINE s.f. ├Änsu╚Öirea de a fi ingrat; nerecuno╚Ötin╚Ť─â. [Cf. fr. ingratitude, lat. ingratitudo].
INGRATIT├ÜDINE s. f. atitudinea celui ingrat; nerecuno╚Ötin╚Ť─â. (< fr. ingratitude, lat. ingratitudo)
INGRATIT├ÜDINE f. Caracter ingrat; lips─â de recuno╚Ötin╚Ť─â; nerecuno╚Ötin╚Ť─â. [G.-D. ingratitudinii; Sil. in-gra-] /<fr. ingratitude, lat. ingratitudo, ~inis
ingratitudine f. nerecuno╚Ötin╚Ť─â.
*ingratit├║dine f. (lat. in-gratit├║do, -├║dinis. V. gratitudine). Defectu de a fi ingrat. Fapt─â de om ingrat: Atenieni─ş ar─âtar─â (comiser─â) o ad├«nc─â ingratitudine fa╚Ť─â de Focione.
INGRATITUDINE s. nerecuno╚Ötin╚Ť─â, (├«nv.) nemul╚Ťumire. (~ fa╚Ť─â de cineva.)

Ingratitudine dex online | sinonim

Ingratitudine definitie

Intrare: ingratitudine
ingratitudine substantiv feminin