Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru ingrat

INGR├üT, -─é, ingra╚Ťi, -te, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care nu-╚Öi manifest─â recuno╚Ötin╚Ťa pentru serviciile ╚Öi avantajele primite, (om) nerecunosc─âtor. 2. Adj. Fig. Care nu r─âspl─âte╚Öte, nu satisface, nu corespunde eforturilor f─âcute; care produce mai pu╚Ťin dec├ót trebuie; dezavantajos; p. ext. anevoios, greu. ÔÇô Din fr. ingrat, lat. ingratus.
INGR├üT, -─é, ingra╚Ťi, -te, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care nu-╚Öi manifest─â recuno╚Ötin╚Ťa pentru serviciile ╚Öi avantajele primite, (om) nerecunosc─âtor. 2. Adj. Fig. Care nu r─âspl─âte╚Öte, nu satisface, nu corespunde eforturilor f─âcute; care produce mai pu╚Ťin dec├ót trebuie; dezavantajos; p. ext. anevoios, greu. ÔÇô Din fr. ingrat, lat. ingratus.
INGR├üT, -─é, ingra╚Ťi, -te, adj. 1. Care uit─â binele ce i s-a f─âcut; nerecunosc─âtor. Atunci mi-a spus c─â atitudinea noastr─â, adic─â a Lumini╚Ťei, a mea, a Laurei fa╚Ť─â de tine, e ingrat─â. C. PETRESCU, ├Ä. II 86. ÔŚŐ (Substantivat) Ar fi o binefacere prietineasc─â pe care dac─â vreodat─â a╚Ö uita-o, a╚Ö fi cel mai tic─âlos ingrat. CARAGIALE, O. VII 541. 2. Fig. Care nu d─â satisfac╚Ťie pe m─âsura sfor╚Ť─ârilor f─âcute; dezavantajos, plin de inconveniente. Slujb─â ingrat─â.
ingr├ít adj. m., s. m., pl. ingr├í╚Ťi; adj. f., s. f. ingr├ít─â, pl. ingr├íte
ingr├ít adj. m., s. m., pl. ingr├í╚Ťi; f. sg. ingr├ít─â, pl. ingr├íte
INGRÁT adj. v. anevoios, delicat, dezagreabil, dificil, gingaș, greu, neplăcut.
INGR├üT adj., s. nerecunosc─âtor, (├«nv.) nedulce, nemul╚Ťumitor. (Om ~.)
INGRÁT, -Ă adj. 1. Nerecunoscător. 2. (Fig.) Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor muncii depuse. [< fr. ingrat, it. ingrato, lat. ingratus].
INGR├üT, -─é I. adj., s. m. f. (om) nerecunosc─âtor. II. adj. (fig.) care nu satisface, nu corespunde eforturilor depuse. ÔŚŐ greu, dificil. (< fr. ingrat, lat. ingratus)
INGR├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) Care nu manifest─â recuno╚Ötin╚Ť─â; nerecunosc─âtor. 2) fig. Care nu corespunde eforturilor f─âcute; care nu satisface; dezavantajos. [Sil. in-grat] /<fr. ingrat, lat. ingratus
ingrat a. 1. nerecunosc─âtor; 2. fig. care produce mai pu╚Ťin dec├ót se a╚Ötepta: p─âm├ónt ingrat; fig. subiect ingrat.
*ingr├ít, -─â adj. (lat. in-gratus. V. gra╚Ťie, gratis). Necunosc─âtor, care nu recunoa╚Öte binele care i sÔÇÖa f─âcut: fi┼ş ingrat. Fig. Sterp, steril, arid sa┼ş prea pu╚Ťin productiv: p─âm├«nt ingrat, sub─şect ingrat, munc─â ingrat─â. Adv. Cu ingratitudine.
ingrat adj. v. ANEVOIOS. DELICAT. DEZAGREABIL. DIFICIL. GINGA╚ś. GREU. NEPL─éCUT.
INGRAT adj., s. nerecunosc─âtor, (├«nv.) nedulce, nemul╚Ťumitor. (Om ~.)

Ingrat dex online | sinonim

Ingrat definitie

Intrare: ingrat (adj.)
ingrat adjectiv
Intrare: ingrat (s.m.)
ingrat substantiv masculin