ingrat definitie

14 definiții pentru ingrat

INGRÁT, -Ă, ingrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite, (om) nerecunoscător. 2. Adj. Fig. Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor făcute; care produce mai puțin decât trebuie; dezavantajos; p. ext. anevoios, greu. – Din fr. ingrat, lat. ingratus.
INGRÁT, -Ă, ingrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite, (om) nerecunoscător. 2. Adj. Fig. Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor făcute; care produce mai puțin decât trebuie; dezavantajos; p. ext. anevoios, greu. – Din fr. ingrat, lat. ingratus.
INGRÁT, -Ă, ingrați, -te, adj. 1. Care uită binele ce i s-a făcut; nerecunoscător. Atunci mi-a spus că atitudinea noastră, adică a Luminiței, a mea, a Laurei față de tine, e ingrată. C. PETRESCU, Î. II 86. ◊ (Substantivat) Ar fi o binefacere prietinească pe care dacă vreodată aș uita-o, aș fi cel mai ticălos ingrat. CARAGIALE, O. VII 541. 2. Fig. Care nu dă satisfacție pe măsura sforțărilor făcute; dezavantajos, plin de inconveniente. Slujbă ingrată.
ingrát adj. m., s. m., pl. ingráți; adj. f., s. f. ingrátă, pl. ingráte
ingrát adj. m., s. m., pl. ingráți; f. sg. ingrátă, pl. ingráte
INGRÁT adj. v. anevoios, delicat, dezagreabil, dificil, gingaș, greu, neplăcut.
INGRÁT adj., s. nerecunoscător, (înv.) nedulce, nemulțumitor. (Om ~.)
INGRÁT, -Ă adj. 1. Nerecunoscător. 2. (Fig.) Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor muncii depuse. [< fr. ingrat, it. ingrato, lat. ingratus].
INGRÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (om) nerecunoscător. II. adj. (fig.) care nu satisface, nu corespunde eforturilor depuse. ◊ greu, dificil. (< fr. ingrat, lat. ingratus)
INGRÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu manifestă recunoștință; nerecunoscător. 2) fig. Care nu corespunde eforturilor făcute; care nu satisface; dezavantajos. [Sil. in-grat] /<fr. ingrat, lat. ingratus
ingrat a. 1. nerecunoscător; 2. fig. care produce mai puțin decât se aștepta: pământ ingrat; fig. subiect ingrat.
*ingrát, -ă adj. (lat. in-gratus. V. grație, gratis). Necunoscător, care nu recunoaște binele care i s’a făcut: fiŭ ingrat. Fig. Sterp, steril, arid saŭ prea puțin productiv: pămînt ingrat, subĭect ingrat, muncă ingrată. Adv. Cu ingratitudine.
ingrat adj. v. ANEVOIOS. DELICAT. DEZAGREABIL. DIFICIL. GINGAȘ. GREU. NEPLĂCUT.
INGRAT adj., s. nerecunoscător, (înv.) nedulce, nemulțumitor. (Om ~.)

ingrat dex

Intrare: ingrat (adj.)
ingrat adjectiv
Intrare: ingrat (s.m.)
ingrat substantiv masculin