infuzare definitie

2 intrări

11 definiții pentru infuzare

INFUZÁ, infuzez, vb. I. Tranz. A turna apă clocotită peste o plantă medicinală pentru a obține o infuzie. – Din fr. infuser.
INFUZÁRE, infuzări, s. f. Acțiunea de a infuza și rezultatul ei; infuzie. – V. infuza.
INFUZÁ, infuzez, vb. I. Tranz. A turna apă clocotită peste o plantă medicinală pentru a obține o infuzie. – Din fr. infuser.
INFUZÁRE, infuzări, s. f. Acțiunea de a infuza și rezultatul ei; infuzie. – V. infuza.
infuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 infuzeáză
infuzá vb., ind. prez. 1 sg. infuzéz, 3 sg. și pl. infuzeáză
INFUZÁ vb. I. tr. A turna apă fiartă peste o plantă medicinală pentru a obține o infuzie. [P.i. infúz. / < fr. infuser, cf. lat. infundere – a vărsa peste].
INFUZÁRE s.f. Acțiunea de a infuza. [< infuza].
INFUZÁ vb. tr. 1. a face o infuzie. 2. a face să pătrundă (un lichid) într-un corp. 3. (fig.) a comunica, a face să pătrundă. (< fr. infuser)
A INFUZÁ ~éz tranz. (plante medicinale) A opări lăsând să se răcorească într-un vas închis (în vederea extragerii componenților activi). /<fr. infuser
*infuzéz v. tr. (d. infuz; fr. infuser). Torn, introduc: a infuza sînge în vinele cuĭva. Pun o substanță în apă ferbinte ca să se amestece cu ĭa: infuzez ceaĭ în apă ferbinte (fac ceaĭ).

infuzare dex

Intrare: infuza
infuza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: infuzare
infuzare substantiv feminin