infrastructură definitie

11 definiții pentru infrastructură

INFRASTRUCTÚRĂ, infrastructuri, s. f. 1. Ansamblul elementelor care susțin partea principală a unei construcții, care o fixează de teren și care transmite acestuia forțele. 2. Ansamblul instalațiilor de la sol necesare pentru decolarea, aterizarea, adăpostirea și întreținerea avioanelor. 3. Sistem de relații între elementele fundamentale ale unui macrosistem (social). – Din fr. infrastructure.
INFRASTRUCTÚRĂ, infrastructuri, s. f. 1. Ansamblul elementelor care susțin partea principală a unei construcții, care o fixează de teren și care transmite acestuia forțele. 2. Ansamblul instalațiilor de la sol necesare pentru decolarea, aterizarea, adăpostirea și întreținerea avioanelor. 3. Sistem de relații între elementele fundamentale ale unui macrosistem (social). – Din fr. infrastructure.
INFRASTRUCTÚRĂ, infrastructuri, s. f. (Tehn.) Ansamblul elementelor care susțin la o construcție partea utilă pentru care a fost făcută construcția.
!infrastructúră (-fras-truc-/-fra-struc-) s. f., g.-d. art. infrastructúrii; pl. infrastructúri
infrastructúră s. f. (sil. mf. -struc-), pl. infrastructúri
INFRASTRUCTÚRĂ s. (CONSTR.) (rar) substructură. (~ unui imobil.)
INFRASTRUCTÚRĂ s.f. 1. Ansamblul elementelor care susțin partea principală a unei construcții, a unui drum. ♦ Parte a unei nave care se află sub corpul principal al vasului. 2. Totalitatea instalațiilor tehnice și a construcțiilor la sol necesare activității de zbor. 3. Elemente ale bazei tehnico-materiale a unei societăți (situație geografică, economică etc.). [Cf. fr. infrastructure].
INFRASTRUCTÚRĂ s. f. 1. ansamblu de elemente care susțin partea principală a unei construcții, a unui drum. 2. parte a unei nave care se află sub corpul principal al vasului. 3. totalitatea instalațiilor tehnice și a construcțiilor la sol necesare activității de zbor. 4. ansamblul elementelor care constituie baza tehnico-materială a unei societăți. 5. ansamblu de elemente ori relații care condiționează sau determină pe cele de la nivelul structurii unui sistem sau domeniu de sisteme. (< fr. infrastructure)
INFRASTRUCTÚRĂ ~i f. 1) Partea inferioară a unei construcții care o susține și o fixează de teren. 2) Ansamblu de instalații de la sol (hangare, piste, faruri etc.), necesare aviației. 3) Organizare economică a societății, care constituie fundamentul ideologiei ei. 4) Elemente ale bazei tehnico-materiale (sistemul de comunicații și telecomunicații, căi ferate, șosele). [ G.-D. infrastructurii; Sil. in-fra-struc-] /<fr. infrastructure
*infrastructúră f., pl. ĭ (infra- și structură). Structura de dedesupt.
INFRASTRUCTU s. (CONSTR.) (rar) substructură. (~ unui imobil.)

infrastructură dex

Intrare: infrastructură
infrastructură substantiv feminin
  • silabisire: -struc-