INFRACȚIONALITÁTE s. f. Totalitatea infracțiunilor săvârșite pe un anumit teritoriu într-o anumită perioadă de timp; criminalitate. [Pr.: -ți-o-] – Infracțional + suf. -itate.

INFRACȚIONALITÁTE s. f. Totalitatea infracțiunilor săvârșite pe un anumit teritoriu într-o anumită perioadă de timp; criminalitate. [Pr.: -ți-o-] – Infracțional + suf. -itate.

*infracționalitáte s. f., g.-d. art. infracționalitắții

infracționalitáte s. f., g.-d. art. infracționalității

INFRACȚIONALITÁTE s. (JUR.) infracționalism.

INFRACȚIONALITÁTE s.f. (Jur.) Numărul infracțiunilor comise într-o perioadă dată. V. criminalitate. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].

INFRACȚIONALITÁTE s. f. numărul infracțiunilor comise într-o perioadă pe un anumit teritoriu; criminalitate. (< infracțional + – itate)

INFRACȚIONALITÁTE f. Totalitate a infracțiunilor săvârșite pe un teritoriu într-o anumită perioadă de timp. /infracțional + suf. ~itate