informator definitie

15 definiții pentru informator

INFORMATÓR, -OÁRE, informatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care dă sau culege informații. 2. S. m. și f. Persoană care oferea informații pentru instituția securității, în regimul comunist din România. 3. Adj. Care dă, procură informații. – Din fr. informateur.
INFORMATÓR, -OÁRE, informatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care dă sau culege informații. 2. Adj. Care dă, procură informații. – Din fr. informateur.
INFORMATÓR, -OÁRE, informatori, -oare, s. m. și f. Persoană care dă sau aduce informații. Informatorul poliției se sculase de pe bancă și o zbughise din sală. PAS, Z. IV 254. ◊ (Adjectival) Agent informator.
informatór adj. m., s. m., pl. informatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. informatoáre
informatór adj. m., s. m., pl. informatóri; f. sg. și pl. informatoáre
INFORMATÓR s. 1. (LINGV.) subiect. (~ pentru o anchetă dialectală.) 2. (POL.) (fam.) ciripitor. (~ al securității.)
INFORMATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care procură, dă informații. 2. Mesager (2) [în DN]. // adj. Care furnizează informații. [Cf. fr. informateur].
INFORMATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care dă, procură informații. (< fr. informateur)
INFORMATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care culege și furnizează informații. /<fr. informateur
informator m. cel ce dă sau culege informațiuni.
*informatór, -oáre adj. și s. Care informează, care dă știrĭ.
INFORMATOR s. (LINGV.) subiect. (~ pentru o anchetă dialectală.)
informatór, -oáre s. m. f. 1995 Persoană care oferea informații Securității v. turnător (din informa + -tor; DEX – alt sens)
INFORMATÓR (SUBIÉCT) s. m. (cf. fr. informateur): persoană care posedă o anumită competență lingvistică și o anumită intuiție care-i permite să furnizeze anchetatorului date despre graiul studiat. Alegerea i. este decisivă pentru culegerea unor date reale și reprezentative despre graiul respectiv. Calitățile i. (inteligență, dicție și audiție excelente, sociabilitate, cunoaștere a graiului și a realităților etnografice, sociale, economice și folclorice ale regiunii etc.), ca și ale anchetatorului, trebuie să asigure un context favorabil desfășurării cercetării dialectale. Se poate folosi un singur sau mai mulți i. (dintre aceștia unul este de bază, principal). I. unic oferă anchetatorului date certe.
INFORMATOR antenă, aspersor, barabanci, băgător în seamă, binbangiu, bingănitor, caiafă, calpuzan, canar, castor, cântăreț, cârtiță, cintezoi, ciocăr, ciripic, ciripitor, clănțău, clănțoi, cobzar, donițar, flașnetar, ginitor, gurist, gușar, iepuraș, instrumentist, interpret, înghețată, jeg în gât, jet, lătrător, limbă, limonadă, limonagiu, marmeladă, mârâitor, melodios, muist, papagal coclit, pârâcios, pețitor, philips, pigănitor, prăduitor, privighetoare, râșnițar, scuipător, sifonar, tiflă, toboșar, trâmbițar, trântăreanu, turnător, turnesol, țambalagiu, țânțar, țap, țiflă.

informator dex

Intrare: informator (s.m.)
informator substantiv masculin
Intrare: informator (adj.)
informator adjectiv