Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru informator

INFORMAT├ôR, -O├üRE, informatori, -oare, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care d─â sau culege informa╚Ťii. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care oferea informa╚Ťii pentru institu╚Ťia securit─â╚Ťii, ├«n regimul comunist din Rom├ónia. 3. Adj. Care d─â, procur─â informa╚Ťii. ÔÇô Din fr. informateur.
INFORMAT├ôR, -O├üRE, informatori, -oare, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care d─â sau culege informa╚Ťii. 2. Adj. Care d─â, procur─â informa╚Ťii. ÔÇô Din fr. informateur.
INFORMAT├ôR, -O├üRE, informatori, -oare, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care d─â sau aduce informa╚Ťii. Informatorul poli╚Ťiei se sculase de pe banc─â ╚Öi o zbughise din sal─â. PAS, Z. IV 254. ÔŚŐ (Adjectival) Agent informator.
informatór adj. m., s. m., pl. informatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. informatoáre
informatór adj. m., s. m., pl. informatóri; f. sg. și pl. informatoáre
INFORMAT├ôR s. 1. (LINGV.) subiect. (~ pentru o anchet─â dialectal─â.) 2. (POL.) (fam.) ciripitor. (~ al securit─â╚Ťii.)
INFORMAT├ôR, -O├üRE s.m. ╚Öi f. 1. Cel care procur─â, d─â informa╚Ťii. 2. Mesager (2) [├«n DN]. // adj. Care furnizeaz─â informa╚Ťii. [Cf. fr. informateur].
INFORMAT├ôR, -O├üRE adj., s. m. f. (cel) care d─â, procur─â informa╚Ťii. (< fr. informateur)
INFORMAT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) m. ╚Öi f. Persoan─â care culege ╚Öi furnizeaz─â informa╚Ťii. /<fr. informateur
informator m. cel ce d─â sau culege informa╚Ťiuni.
*informat├│r, -o├íre adj. ╚Öi s. Care informeaz─â, care d─â ╚Ötir─ş.
INFORMATOR s. (LINGV.) subiect. (~ pentru o anchet─â dialectal─â.)
informat├│r, -o├íre s. m. f. 1995 Persoan─â care oferea informa╚Ťii Securit─â╚Ťii v. turn─âtor (din informa + -tor; DEX ÔÇô alt sens)
INFORMAT├ôR (SUBI├ëCT) s. m. (cf. fr. informateur): persoan─â care posed─â o anumit─â competen╚Ť─â lingvistic─â ╚Öi o anumit─â intui╚Ťie care-i permite s─â furnizeze anchetatorului date despre graiul studiat. Alegerea i. este decisiv─â pentru culegerea unor date reale ╚Öi reprezentative despre graiul respectiv. Calit─â╚Ťile i. (inteligen╚Ť─â, dic╚Ťie ╚Öi audi╚Ťie excelente, sociabilitate, cunoa╚Ötere a graiului ╚Öi a realit─â╚Ťilor etnografice, sociale, economice ╚Öi folclorice ale regiunii etc.), ca ╚Öi ale anchetatorului, trebuie s─â asigure un context favorabil desf─â╚Öur─ârii cercet─ârii dialectale. Se poate folosi un singur sau mai mul╚Ťi i. (dintre ace╚Ötia unul este de baz─â, principal). I. unic ofer─â anchetatorului date certe.
INFORMATOR anten─â, aspersor, barabanci, b─âg─âtor ├«n seam─â, binbangiu, bing─ânitor, caiaf─â, calpuzan, canar, castor, c├ónt─âre╚Ť, c├órti╚Ť─â, cintezoi, cioc─âr, ciripic, ciripitor, cl─ân╚Ť─âu, cl─ân╚Ťoi, cobzar, doni╚Ťar, fla╚Önetar, ginitor, gurist, gu╚Öar, iepura╚Ö, instrumentist, interpret, ├«nghe╚Ťat─â, jeg ├«n g├ót, jet, l─âtr─âtor, limb─â, limonad─â, limonagiu, marmelad─â, m├ór├óitor, melodios, muist, papagal coclit, p├ór├ócios, pe╚Ťitor, philips, pig─ânitor, pr─âduitor, privighetoare, r├ó╚Öni╚Ťar, scuip─âtor, sifonar, tifl─â, tobo╚Öar, tr├ómbi╚Ťar, tr├ónt─âreanu, turn─âtor, turnesol, ╚Ťambalagiu, ╚Ť├ón╚Ťar, ╚Ťap, ╚Ťifl─â.

Informator dex online | sinonim

Informator definitie

Intrare: informator (s.m.)
informator substantiv masculin
Intrare: informator (adj.)
informator adjectiv