informare definitie

24 definiții pentru informare

INFORMÁ, informez, vb. I. Tranz. A da cuiva informații despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut; a înștiința. ♦ Refl. A căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informații, a se interesa, a se iniția, a se documenta, a se edifica. – Din fr. informer, lat. informare.
INFORMÁRE, informări, s. f. Acțiunea de a (se) informa și rezultatul ei. – V. informa.
INFORMÁ, informez, vb. I. Tranz. A da cuiva informații despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut; a înștiința. ♦ Refl. A căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informații, a se interesa, a se iniția, a se documenta, a se edifica. – Din fr. informer, lat. informare.
INFORMÁRE, informări, s. f. Acțiunea de a (se) informa și rezultatul ei. – V. informa.
INFORMÁ, informez, vb. I. Tranz. (Adesea urmat de determinări introduse prin «despre», «de», «în privința», «cu privire la») A da cuiva informații despre ceva, a procura lămuriri, a face cunoscut, a pune în curent; a înștiința, a încunoștința. M-a informat despre evenimentele survenite. ♦ Refl. A căuta să se pună în curent cu ceva, a culege informații; a se interesa. Cea mai mare crimă a unui conducător este să nu fie informat despre lucruri și despre oameni. Să nu știe să se informeze. CAMIL PETRESCU, B. 173. Informîndu-ne de locuința acestui vestit distilator, ni se răspunse că... NEGRUZZI, S. I 325.
INFORMÁRE, informări, s. f. Acțiunea de a (se) informa. Ziarul este izvorul principal de informare a oamenilor muncii. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «asupra») O mare importanță în munca politică de masă are informarea regulată a oamenilor muncii asupra evenimentelor și problemelor politice internaționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2822.
ÎNFORMÁ, înformez, vb. I. Tranz. (Învechit) A forma, a alcătui. Neasemănările înformează... geniul limbilor și desparte o limbă de alta. RUSSO, S. 87. [Hotarul județului] apucă pe la Mihăileni... înformînd un cot cu Molnița. I. IONESCU, D. 10.
informá (a ~) vb., ind. prez. 3 informeáză
informáre s. f., g.-d. art. informắrii; pl. informắri
informá vb., ind. prez. 1 sg. informéz, 3 sg. și pl. informeáză
informáre s. f., pl. informări
INFORMÁ vb. 1. v. documenta. 2. a se interesa, (înv. și reg.) a cerca. (Se ~ de tot ce-a mai apărut.) 3. a cerceta, (Transilv., Ban. și Bucov.) a știrici. (S-a ~ peste tot.) 4. a anunța, a aviza, a încunoștința, a înștiința, a vesti. (A ~ pe cineva despre ceva.) 5. v. comunica. 6. v. preveni.
INFORMÁRE s. 1. anunțare, încunoștințare, înștiințare, vestire. (~ cuiva despre ceva.) 2. v. prevenire. 3. v. documentare.
ÎNFORMÁ vb. v. alcătui, compune, constitui, forma.
INFORMÁ vb. I. 1. tr. A da cuiva informații; a înștiința. 2. refl. A strânge informații; a înștiința. 2. refl. A strânge informații, știri; a se interesa. [< fr. informer, it., lat. informare].
INFORMÁRE s.f. Acțiunea de a (se) informa și rezultatul ei. [< informa].
INFORMÁ vb. I. tr. a da cuiva informații; a înștiința. II. refl. a strânge informații, știri; a se interesa. (< fr. /s’/informer, lat. informare)
A INFORMÁ ~éz tranz. A face să dispună de informație. 2) A pune în cunoștință de cauză printr-o informație; a pune la curent; a anunța; a înștiința. /<fr. informer, lat. informare
A SE INFORMÁ mă ~éz intranz. A strânge informații; a se pune la curent pe bază de informații; a se documenta. /<fr. informer, lat. informare
informà v. 1. a da informațiuni; 2. a instrui o cauză criminală: justiția informează; 3. a căuta să afle.
*informéz v. tr. (fr. informer; lat. informare, a da formă, a instrui). Inștiințez, daŭ informațiunĭ. V. intr. Jur. Instruesc o cauză criminală: a informa contra cuĭva. V. refl. Culeg informațiunĭ, cercetez ce s’a întîmplat.
INFORMA vb. 1. a cerceta, a se documenta, a studia, a vedea, (înv.) a se pliroforisi. (S-a ~ dacă nu s-a mai scris despre asta.) 2. a se interesa, (înv. și reg.) a cerca. (Se ~ de tot ce-a mai apărut.) 3. a cerceta, (Transilv., Ban. și Bucov.) a știrici. (S-a ~ peste tot.) 4. a anunța, a aviza, a încunoștința, a înștiința, a vesti. (A ~ pe cineva despre ceva.) 5. a anunța, a comunica, a încunoștința, a înștiința, a vesti, (rar) a semnaliza, (Transilv. și Ban.) a știrici. (Vă ~ că trebuie să fiți prezenți.) 6. a avertiza, a înștiința, a preveni, (prin Transilv. și Ban.) a priti, (înv.) a prevesti. (Te ~ că mîine vine controlul.)
INFORMARE s. 1. anunțare, încunoștințare, înștiințare, vestire. (~ cuiva despre ceva.) 2. avertizare, înștiințare, prevenire, (înv.) prevestire. (~ cuiva asupra controlului de mîine.) 3. documentare, documentație, informație. (Muncă de ~.)
înforma vb. v. ALCĂTUI. COMPUNE. CONSTITUI. FORMA.

informare dex

Intrare: informa
informa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: informare
informare substantiv feminin
Intrare: înforma
înforma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: înformare
înformare infinitiv lung