INFORMÁL, -Ă, informali, -e, adj. 1. (În sociologie; despre relații sociale) Care se desfășoară în absența determinărilor și cadrelor instituționale, oficiale, formale; neoficial, neprotocolar, familiar. 2. (Despre pictura abstracționistă) Caracterizat prin lipsa oricărei organizări a materiei picturale; abstract. ♦ (Despre pictori) Care practică arta informală sau abstractă. – Din engl. informal, fr. informel.

INFORMÁL, -Ă, informali, -e, adj. 1. (În sociologie; despre relații sociale) Care se desfășoară în absența determinărilor și cadrelor instituționale, oficiale, formale; neoficial, neprotocolar, familiar. 2. (Despre pictura abstracționistă) Caracterizat prin lipsa oricărei organizări a materiei picturale; abstract. ♦ (Despre pictori) Care practică arta informală sau abstractă. – Din engl. informal, fr. informel.

*informál adj. m., pl. informáli; f. informálă, pl. informále

informál adj. m., pl. informáli; f. sg. informálă, pl. informále

INFORMÁL adj. 1. (englezism) neoficial. (Lipsa caracterului ~ al delegației.) 2. (eronat) informativ, informațional.

INFORMÁL, -Ă adj. (Rar) Neceremonios, neoficial, simplu. ♦ (Despre pictura abstracționistă) Caracterizat prin lipsa oricărei organizări a materiei picturale. ♦ (Despre artiști) Care practică astfel de pictură. [Cf. engl. informal, fr. informel].

INFORMÁL, -Ă adj. 1. lipsit de determinări și cadre instituționale, oficiale, formale; neoficial, simplu. ◊ (log.) care ține de conținut, de general, de altceva decât de forma logică. ◊ (despre concepte) care are ca referință imediată un obiect sau un proces bine determinat. 2. (despre pictura abstractă) caracterizată prin lipsa oricărei organizări a materiei picturale. ◊ (despre pictori) care practică astfel de pictură. (< engl. informal, fr. informel)