informa definitie

3 intrări

28 definiții pentru informa

INFÓRM, -Ă, informi, -e, adj. Care nu are o formă determinată sau un contur precis, fără formă; care este lucrat grosolan, care are forma nepotrivită, brută, dizgrațioasă. ♦ Fig. Imperfect, nedesăvârșit. – Din fr. informe, lat. informis.
INFORMÁ, informez, vb. I. Tranz. A da cuiva informații despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut; a înștiința. ♦ Refl. A căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informații, a se interesa, a se iniția, a se documenta, a se edifica. – Din fr. informer, lat. informare.
INFÓRM, -Ă, informi, -e, adj. Care nu are o formă determinată sau un contur precis, fără formă; care este lucrat grosolan, care are forma nepotrivită, brută, dizgrațioasă. ♦ Fig. Imperfect, nedesăvârșit. – Din fr. informe, lat. informis.
INFORMÁ, informez, vb. I. Tranz. A da cuiva informații despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut; a înștiința. ♦ Refl. A căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informații, a se interesa, a se iniția, a se documenta, a se edifica. – Din fr. informer, lat. informare.
INFÓRM, -Ă, informi, -e, adj. Care nu are o formă determinată sau un contur precis; (despre obiecte fabricate, prelucrate) fără formă potrivită, adecvată; grosolan. Bărci informe și primitive, sculptate într-un trunchi de copac... alunecau mai departe. ANGHEL, PR. 43. Un prag inform la o sărmană colibă. CARAGIALE, N. S. 33. Se întîlnesc și mici idolași informi, lucrați în lut, or în bronz. ODOBESCU, S. II 145. ♦ Fig. Nedesăvîrșit, imperfect. N-am fi putut ajunge decît la o încercare informă, cu mult mai prejos de legitimele d-voastre așteptări. ODOBESCU, S. II 399.
INFORMÁ, informez, vb. I. Tranz. (Adesea urmat de determinări introduse prin «despre», «de», «în privința», «cu privire la») A da cuiva informații despre ceva, a procura lămuriri, a face cunoscut, a pune în curent; a înștiința, a încunoștința. M-a informat despre evenimentele survenite. ♦ Refl. A căuta să se pună în curent cu ceva, a culege informații; a se interesa. Cea mai mare crimă a unui conducător este să nu fie informat despre lucruri și despre oameni. Să nu știe să se informeze. CAMIL PETRESCU, B. 173. Informîndu-ne de locuința acestui vestit distilator, ni se răspunse că... NEGRUZZI, S. I 325.
ÎNFORMÁ, înformez, vb. I. Tranz. (Învechit) A forma, a alcătui. Neasemănările înformează... geniul limbilor și desparte o limbă de alta. RUSSO, S. 87. [Hotarul județului] apucă pe la Mihăileni... înformînd un cot cu Molnița. I. IONESCU, D. 10.
infórm adj. m., pl. infórmi; f. infórmă, pl. infórme
informá (a ~) vb., ind. prez. 3 informeáză
infórm adj. m., pl. infórmi; f. sg. infórmă, pl. infórme
informá vb., ind. prez. 1 sg. informéz, 3 sg. și pl. informeáză
INFÓRM adj. v. amorf.
INFORMÁ vb. 1. v. documenta. 2. a se interesa, (înv. și reg.) a cerca. (Se ~ de tot ce-a mai apărut.) 3. a cerceta, (Transilv., Ban. și Bucov.) a știrici. (S-a ~ peste tot.) 4. a anunța, a aviza, a încunoștința, a înștiința, a vesti. (A ~ pe cineva despre ceva.) 5. v. comunica. 6. v. preveni.
ÎNFORMÁ vb. v. alcătui, compune, constitui, forma.
INFÓRM, -Ă adj. Lipsit de o formă precisă; grosolan, brut. ♦ (Fig.) Nedesăvârșit; imperfect. [< fr., it. informe, cf. lat. informis].
INFORMÁ vb. I. 1. tr. A da cuiva informații; a înștiința. 2. refl. A strânge informații; a înștiința. 2. refl. A strânge informații, știri; a se interesa. [< fr. informer, it., lat. informare].
INFÓRM, -Ă adj. 1. fără formă precisă; cu o formă nepotrivită. ◊ grosolan, brut. 2. (fig.) nedesăvârșit. (< fr. informe, lat. informis)
INFORMÁ vb. I. tr. a da cuiva informații; a înștiința. II. refl. a strânge informații, știri; a se interesa. (< fr. /s’/informer, lat. informare)
INFÓRM ~ă (~i, ~e) 1) Care nu are o formă bine determinată; fără contur precis. 2) fig. Care nu este desăvârșit; cu defecte sau cu neajunsuri; nedesăvârșit; imperfect. /<fr. informe, lat. informis
A INFORMÁ ~éz tranz. A face să dispună de informație. 2) A pune în cunoștință de cauză printr-o informație; a pune la curent; a anunța; a înștiința. /<fr. informer, lat. informare
A SE INFORMÁ mă ~éz intranz. A strânge informații; a se pune la curent pe bază de informații; a se documenta. /<fr. informer, lat. informare
inform a. 1. cu o formă grosolană sau imperfectă: animal inform; 2. fig. lipsit de preciziune: operă informă.
informà v. 1. a da informațiuni; 2. a instrui o cauză criminală: justiția informează; 3. a căuta să afle.
*infórm, -ă adj. (lat. informis, fr. informe). Amorf, fără formă precisă: bloc inform. Urît, dizgrațios. V. diform.
*informéz v. tr. (fr. informer; lat. informare, a da formă, a instrui). Inștiințez, daŭ informațiunĭ. V. intr. Jur. Instruesc o cauză criminală: a informa contra cuĭva. V. refl. Culeg informațiunĭ, cercetez ce s’a întîmplat.
INFORM adj. amorf. (O masă ~ de...)
INFORMA vb. 1. a cerceta, a se documenta, a studia, a vedea, (înv.) a se pliroforisi. (S-a ~ dacă nu s-a mai scris despre asta.) 2. a se interesa, (înv. și reg.) a cerca. (Se ~ de tot ce-a mai apărut.) 3. a cerceta, (Transilv., Ban. și Bucov.) a știrici. (S-a ~ peste tot.) 4. a anunța, a aviza, a încunoștința, a înștiința, a vesti. (A ~ pe cineva despre ceva.) 5. a anunța, a comunica, a încunoștința, a înștiința, a vesti, (rar) a semnaliza, (Transilv. și Ban.) a știrici. (Vă ~ că trebuie să fiți prezenți.) 6. a avertiza, a înștiința, a preveni, (prin Transilv. și Ban.) a priti, (înv.) a prevesti. (Te ~ că mîine vine controlul.)
înforma vb. v. ALCĂTUI. COMPUNE. CONSTITUI. FORMA.

informa dex

Intrare: inform
inform adjectiv
Intrare: informa
informa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: înforma
înforma verb grupa I conjugarea a II-a