influențare definitie

18 definiții pentru influențare

INFLUENȚÁ, influențez, vb. I. Tranz. și intranz. A exercita o influență asupra unei ființe sau a unui lucru; a înrâuri. ◊ Refl. recipr. Două forțe care se influențează reciproc. – Din fr. influencer.
INFLUENȚÁRE, influențări, s. f. Acțiunea de a influența și rezultatul ei. – V. influența.
INFLUENȚÁ, influențez, vb. I. Tranz. și intranz. A exercita o influență asupra unei ființe sau a unui lucru; a înrâuri. ◊ Refl. recipr. Două forțe care se influențează reciproc. – Din fr. influencer.
INFLUENȚÁRE, influențări, s. f. Acțiunea de a influența și rezultatul ei. – V. influența.
influențá (a ~) vb., ind. prez. 3 influențeáză
*influențáre s. f., g.-d. art. influențắrii; pl. influențắri
influențá vb., ind. prez. 1 sg. influențéz, 3 sg. și pl. influențeáză
influențáre s. f., pl. influențări
ELECTRIZARE PRIN INFLUÉNȚĂ s. (FIZ.) inducție electrostatică.
INFLUENȚÁ vb. a înrâuri. (A ~ mișcarea simbolistă.)
INFLUENȚÁ vb. I. tr., intr. A exercita o influență (asupra cuiva sau a ceva); a înrâuri. [< fr. influencer, it. influenzare].
INFLUENȚÁRE s.f. Acțiunea de a influența. [< influența].
INFLUENȚÁ vb. tr., intr. a exercita o influență; a înrâuri. (< fr. influencer)
A SE INFLUENȚÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A fi în influență (unul cu altul). /<fr. influencer
A INFLUENȚÁ ~éz 1. tranz. (ființe, lucruri) A supune unei influențe; a modifica printr-o influență; a înrâuri. 2. intranz. A avea influență. [Sil. in-flu-en-] /<fr. influencer
influențà v. a exercita o influență, a lucra asupra cuiva.
*influențéz v. tr. (d. influență; fr. influencer). Exercit influență asupra cuĭva: a influența un judecător în darea dreptățiĭ.
INFLUENȚA vb. a înrîuri. (A ~ mișcarea simbolistă.)

influențare dex

Intrare: influența
influența verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: influențare
influențare substantiv feminin