INFLORESCÉNȚĂ, inflorescențe, s. f. Ansamblu de flori dispuse pe un ax sau pe un complex de axe în diferite moduri, specifice diferitelor familii de plante cărora le aparține. ♦ Totalitate a florilor dispuse pe un lujer. – Din fr. inflorescence.

INFLORESCÉNȚĂ, inflorescențe, s. f. Ansamblu de flori dispuse pe un ax sau pe un complex de axe în diferite moduri, specifice diferitelor familii de plante cărora le aparține. ♦ Totalitate a florilor dispuse pe un lujer. – Din fr. inflorescence.

INFLORESCÉNȚĂ, inflorescențe, s. f. Ansamblu de flori care pot fi dispuse pe lujer în diferite moduri specifice (ceea ce constituie caracteristica anumitor plante).

inflorescénță s. f., g.-d. art. inflorescénței; pl. inflorescénțe

inflorescénță s. f., g.-d. art. inflorescénței; pl. inflorescénțe

INFLORESCÉNȚĂ s. (BOT.) (reg.) moț. (~ la papură.)

INFLORESCÉNȚĂ s.f. Dispoziție, așezare specială a florilor pe lujer. ♦ Totalitate a florilor dispuse pe un lujer. [< fr. inflorescence].

INFLORESCÉNȚĂ s. f. 1. mod de dispunere a florilor pe tulpină sau pe ramurile plantei. 2. totalitatea acestor flori. (< fr. inflorescence)

INFLORESCÉNȚĂ ~e f. Mod de dispunere a florilor unei plante pe un ax. [G.-D. inflorescenței; Sil. in-flo-] /<fr. inflorescence

inflorescență f. dispozițiunea particulară a florilor în ciorchine, în spic, etc.

*inflorescénță f., pl. e (fr. inflorescence, d. lat. infloréscere, a înflori, ca adolescentia, d. adoléscere). Dispozițiunea generală a florilor pe o tulpină.

INFLORESCENȚĂ s. (BOT.) (reg.) moț. (~ la papură.)