Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru infligere

INFL├ŹGE, inflig, vb. III. Tranz. (Rar) A pedepsi. ÔÇô Din fr. infliger.
INFL├ŹGE, infl├şg, vb. III. Tranz. (Rar) A pedepsi. ÔÇô Din fr. infliger.
infl├şge (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. infl├şg
infl├şge vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. infl├şg
├«nfl├şge vb. (model de flexiune 664)
INFL├ŹGE vb. III. tr. (Rar) A pedepsi. [P.i. infl├şg. / cf. fr. infliger, lat. infligere].
INFL├ŹGE vb. tr. a pedepsi. (< fr. infliger, lat. infligere)
inflige v. a impune o pedeaps─â.
*infl├şg, -fl├şs, a -fl├şge v. tr. (lat. infligere, a lovi, a c─şocni, a aplica ceva dureros. V. con-flict). Aplic ceva dureros: a inflige cu─şva o pedeaps─â, o ├«nfr├«ngere, o pagub─â. ÔÇô Part. inflis inuz.
├ÄNFL├ŹGERE s. f. v. ├«nflige. [DMLR]

Infligere dex online | sinonim

Infligere definitie

Intrare: infligere
infligere infinitiv lung
Intrare: înflige
înflige verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: înfligere
înfligere
Intrare: inflige
inflige verb grupa a III-a conjugarea a X-a