Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru inflexiune

INFLEXI├ÜNE, inflexiuni, s. f. 1. Schimbare a ├«n─âl╚Ťimii unui sunet; schimbare a tonului, a accentului ├«n vorbire sau ├«n c├ónt; u╚Öurin╚Ťa cuiva de a-╚Öi schimba tonul. 2. (Mat.; ├«n sintagma) Punct de inflexiune = punct ├«n care curba ├«╚Öi schimb─â sensul concavit─â╚Ťii. [Pr.: -xi-u-] ÔÇô Din fr. inflexion, lat. inflexio, -onis.
INFLEXI├ÜNE, inflexiuni, s. f. 1. Schimbare a ├«n─âl╚Ťimii unui sunet; schimbare a tonului, a accentului ├«n vorbire sau ├«n c├ónt; u╚Öurin╚Ťa cuiva de a-╚Öi schimba tonul. 2. (Mat.; ├«n sintagma) Punct de inflexiune = punct ├«n care curba ├«╚Öi schimb─â sensul concavit─â╚Ťii. [Pr.: -xi-u-] ÔÇô Din fr. inflexion, lat. inflexio, -onis.
INFLEXI├ÜNE, inflexiuni, s. f. Schimbare a sunetului din punctul de vedere al ├«n─âl╚Ťimii; schimbare de accent ├«n vorb─â sau ├«n c├«nt; u╚Öurin╚Ť─â de a ml─âdia vocea. V. modulare. Tabloul I, c├«nd poporul e biciuit ├«n curtea m─ân─âstirii, a fost interpretat just, cu inflexiuni vocale de ad├«nc─â disperare. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 10/4. M─â ├«nfurie c├«teodat─â numai inflexiunile vocii tale. CAMIL PETRESCU, T. II 160. ÔÇô Pronun╚Ťat: -xi-u-.
inflexi├║ne (-xi-u-) s. f., g.-d. art. inflexi├║nii; pl. inflexi├║ni
inflexi├║ne s. f., pl. inflexi├║ni
INFLEXI├ÜNE s. intonare, intona╚Ťie, ml─âdiere, modulare, modula╚Ťie, ton, tonalitate. (O voce cu ~i pl─âcute.)
INFLEXI├ÜNE s.f. 1. Schimbare a ├«n─âl╚Ťimii unui sunet; schimbare a tonului, a accentului vocii; modulare. 2. ├Ändoire, curbare. ÔŚŐ Inflexiune osoas─â = ├«ncurbare osoas─â. ÔÖŽ (Mat.) Schimbare de sens a concavit─â╚Ťii unei curbe plane. [Pron. -xi-u-, var. inflexie s.f. / < fr. inflexion].
INFLEXI├ÜNE s. f. 1. modificare a ├«n─âl╚Ťimii unui sunet, a timbrului unei vocale; schimbare brusc─â a vocii, a accentului; modula╚Ťie (2). 2. ├«ndoire, curbare. ÔÖŽ ~ osoas─â = incurbare osoas─â. 3. (mat.) schimbare de sens a concavit─â╚Ťii unei curbe plane. (< fr. inflexion, lat. inflexio)
INFLEXIÚNE ~i f. Schimbare bruscă a accentului sau tonului vocii. [Sil. in-fle-xi-u-] /<fr. inflexion, lat. inflexio, ~onis
inflexiune f. 1. schimbarea tonului sau a accentului în voce; 2. Gram. modificări ce sufăr vorbele când se declină și se conjugă; 3. Fiz. abatere: inflexiunea razelor luminoase.
*inflexi├║ne f. (lat. in-flexio, -├│nis, d. in-fl├ęctere, -flexum, a ├«ncovo─şa. V. re-flexiune). ├Äncovo─şere. Inflexiune a voci─ş, schimbare de ton. Gram. Modificarea une─ş vocale supt influen╚Ťa alte─ş vocale din silaba urm─âtoare. Flexiune. Geom. Punctu unde o curb─â ├«╚Öi schimb─â direc╚Ťiunea. Fiz. Devia╚Ťiunea une─ş lini─ş: inflexiunea razelor luminoase. ÔÇô ╚śi -├ęxie.
INFLEXIUNE s. intonare, intona╚Ťie, ml─âdiere, modulare, modula╚Ťie, ton, tonalitate. (O voce cu ~i pl─âcute.)
inflexiune 1. Schimbare brusc─â ╚Öi de mic─â amploare a ├«n─âl╚Ťimii (2) sunetului ╚Öi, prin extensie, a intensit─â╚Ťii* sau a timbrului*, ├«n c├ónt sau ├«n vorbire. 2. ├Än muzica de jazz*, unul dintre elementele importante de expresie*, de ├«mbog─â╚Ťire a efectelor timbrale ╚Öi de sporire a variet─â╚Ťii ritmice. 3. ├Än psalmodie*, ├«n─âl╚Ťarea sau cobor├órea liniei melodice la un interval mic (de secund─â* sau ter╚Ť─â*), pentru a marca, ├«n monotonia declama╚Ťiei, initium (v. incipit (II), mijlocul sau sf├ór╚Öitul versetului). 4. ├Än psalmodie* sau cantila╚Ťie*, cezur─â (3) ├«n mijlocul unei fraze*. V. flexa.
INFLEXI├ÜNE s. f. (cf. fr. inflexion): schimbare a ├«n─âl╚Ťimii unui sunet; schimbare a tonului, a accentului vocii; modulare.

Inflexiune dex online | sinonim

Inflexiune definitie

Intrare: inflexiune
inflexiune substantiv feminin