inflamare definitie

2 intrări

20 definiții pentru inflamare

INFLAMÁ, pers. 3 inflamează, vb. I. Refl. (Med.; despre o parte a corpului, un organ) A suferi o inflamație; a se umfla. – Din lat. inflammare, fr. enflammer.
INFLAMÁRE, inflamări, s. f. Acțiunea de a se inflama și rezultatul ei; inflamație. – V. inflama.
INFLAMÁ, pers. 3 inflamează, vb. I. Refl. (Med.; despre o parte a corpului, un organ) A suferi o inflamație; a se umfla. – Din lat. inflammare, fr. enflammer.
INFLAMÁRE, inflamări, s. f. Acțiunea de a se inflama și rezultatul ei; inflamație. – V. inflama.
INFLAMÁ, pers. 3 inflamează, vb. I. Refl. (Despre o parte a corpului sau despre un organ) A se umfla (ca urmare a unui proces patologic).
INFLAMÁRE, inflamări, s. f. Acțiunea de a se inflama și rezultatul ei; inflamație.
!inflamá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se inflameáză
inflamáre s. f., g.-d. art. inflamắrii; pl. inflamắri
inflamá vb., ind. prez. 3 sg. inflameáză
inflamáre s. f., g.-d. art. inflamării; pl. inflamări
INFLAMÁ vb. 1. (MED.) a (se) congestiona, a (se) irita, a (se) obrinti, (reg.) a (se) boboti. (Plaga s-a ~.) 2. (MED.) a se obrinti, a se tumefia, a se umfla, (reg.) a se boboti. (Brațul s-a ~.) 3. (MED. VET.) a se umfla, (pop.) a se bolovăni. (Ugerul vacii s-a ~.)
INFLAMÁRE s. (MED.) 1. congestionare, inflamație, iritare, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. v. tumefiere.
INFLAMÁ vb. I. refl. (Med.; despre un țesut, un organ etc.) A se umfla. [P.i. 3 -mează. / < lat. inflammare, cf. fr. enflammer].
INFLAMÁRE s.f. Faptul de a inflama; inflamație. [< inflama].
INFLAMÁ vb. refl. (despre un țesut, organ etc.) a suferi o inflamație. (< lat. inflamare, fr. enflammer)
A SE INFLAMÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre țesuturi, organe etc.) A ajunge în stare de inflamație; a se umfla. [Sil. in-fla-] /<fr. inflammare
*inflamațiúne f. (lat. inflammátio, -ónis). Acțiunea de saŭ de a se inflama. Rezultatu eĭ. Med. Obrinteală, unflătură dureroasă și ferbinte produsă de îngrămădirea sîngeluĭ (la o bubă orĭ la o rană) pe care organizmu o face ca să se apere de microbĭ și să se vindece. (Meningita, pneŭmonia, gastrita sînt inflamațiunĭ interne). – Și -áție.
*inflaméz v. tr. (lat. inflammare, a aprinde, d. flamma, *flagma, flacără. V. flamură, flacără). Aprind, daŭ foc: a inflama un butoĭ de păcură. Med. Produc inflamațiune (unflătură dureroasă). Fig. Aprind, ațîț. V. refl. aprind. Med. Mă obrintesc, mă unflu cu durerĭ, vorbind de o bubă, de o rană. Fig. Mă aprind, mă ațîț.
INFLAMA vb. 1. (MED.) a (se) congestiona, a (se) irita, a (se) obrinti, (reg.) a (se) boboti. (Plaga s-a ~.) 2. (MED.) a se obrinti, a se tumefia, a se umfla, (reg.) a se boboti. (Brațul s-a ~.) 3. (MED. VET.) a se umfla, (pop.) a se bolovăni. (Ugerul vacii s-a ~.)
INFLAMARE s. (MED.) 1. congestionare, inflamație, iritare, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. inflamație, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, tumefacție, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (~ unui țesut.)

inflamare dex

Intrare: inflama
inflama verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: inflamare
inflamare substantiv feminin