INFLAMÁȚIE, inflamații, s. f. Proces patologic datorat unui excitant chimic, fizic și mai ales microbian și manifestat prin durere, temperatură, înroșirea și umflarea locului bolnav; umflătură. [Var.: inflamațiúne s. f.] – Din fr. inflammation, lat. inflammatio.

INFLAMAȚIÚNE s. f. v. inflamație.

INFLAMÁȚIE, inflamații, s. f. Proces patologic datorat unui excitant chimic, fizic și mai ales microbian și manifestat prin durere, temperatură, înroșirea și umflarea locului bolnav; umflătură. [Var.: inflamațiúne s. f.] – Din fr. inflammation, lat. inflammatio.

INFLAMAȚIÚNE s. f. v. inflamație.

INFLAMÁȚIE, inflamații, s. f. Proces patologic manifestat prin înroșirea și umflarea locului bolnav, care devine dureros la atingere. ◊ (Învechit) Inflamație de creieri = meningită. Și de ce boală a murit...? – De o strașnică inflamație de creieri. NEGRUZZI, S. I 33.

inflamáție (-ți-e) s. f., art. inflamáția (-ți-a), g.-d. art. inflamáției; pl. inflamáții, art. inflamáțiile (-ți-i-)

inflamáție s, f. (sil. -ți-e), art. inflamáția (sil. -ți-a), g.-d. art. inflamáției; pl. inflamáții, art. inflamáțiile (sil. -ți-i-)[1]

INFLAMÁȚIE s. (MED.) 1. v. inflamare. 2. (concr.) congestie, iritație. (O ~ gravă a rănii.) 3. v. tumefiere. 4. v. tumefacție.[1]

INFLAMÁȚIE s.f. Umflare și înroșire a unui organ sau a unui țesut bolnav, care devine dureros la atingere; umflătură. [Gen. -iei, var. inflamațiune s.f. / cf. fr. inflammation, lat. inflammatio].

INFLAMAȚIÚNE s.f. v. inflamație.

INFLAMÁȚIE s. f. proces de umflare și înroșire a unui organ sau țesut bolnav, dureros la atingere; umflătură. (< fr. inflammation, lat. inflammatio)

INFLAMÁȚIE ~i f. Proces patologic cauzat de pătrunderea unui agent patogen într-un organ sau țesut și caracterizat prin umflarea și înroșirea acestuia. [G.-D. inflamației] /<fr. inflammation, lat. inflammatio, ~onis[1]

inflamați(un)e f. 1. acțiune prin care o substanță iea foc; 2. Med. iritațiune pe o parte a corpului cu căldură și umflături.

*inflamațiúne f. (lat. inflammátio, -ónis). Acțiunea de saŭ de a se inflama. Rezultatu eĭ. Med. Obrinteală, unflătură dureroasă și ferbinte produsă de îngrămădirea sîngeluĭ (la o bubă orĭ la o rană) pe care organizmu o face ca să se apere de microbĭ și să se vindece. (Meningita, pneŭmonia, gastrita sînt inflamațiunĭ interne). – Și -áție.

INFLAMAȚIE s. (MED.) 1. congestionare, inflamare, iritare, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. (concr.) congestie, iritație. (O ~ gravă a rănii.) 3. inflamare, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, tumefacție, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (Proces de ~ a unui țesut.) 4. (concr.) tumefacție, umflătură, (livr.) tumescență, (prin Transilv.) aprinsură, (prin Bucov.) badraganie. (O ~ evidentă a țesutului.)