infirmativ definitie

9 definiții pentru infirmativ

INFIRMATÍV, -Ă, infirmativi, -e, adj. (Jur.) Care anulează (o sentință). – Din fr. infirmatif.
INFIRMATÍV, -Ă, infirmativi, -e, adj. (Jur.) Care anulează (o sentință). – Din fr. infirmatif.
infirmatív adj. m., pl. infirmatívi; f. infirmatívă, pl. infirmatíve
infirmatív adj. m., pl. infirmatívi; f. sg. infirmatívă, pl. infirmatíve
INFIRMATÍV, -Ă adj. (Jur.) Care anulează (o sentință). [< fr. infirmatif].
INFIRMATÍV, -Ă adj. care anulează (o sentință). (< fr. infirmatif)
INFIRMATÍV ~ă (~i, ~e) jur. Care anulează (o sentință). /<fr. infirmatif
infirmativ a. Jur. care infirmă, anulează: sentință infirmativă.
*infirmatív, -ă adj. (d. a infirma; fr. -atíf). Jur. Care servește la infirmare, la anulare: sentență infirmativă.

infirmativ dex

Intrare: infirmativ
infirmativ adjectiv