INFIRMATÍV, -Ă, infirmativi, -e, adj. (Jur.) Care anulează (o sentință). – Din fr. infirmatif.

INFIRMATÍV, -Ă, infirmativi, -e, adj. (Jur.) Care anulează (o sentință). – Din fr. infirmatif.

infirmatív adj. m., pl. infirmatívi; f. infirmatívă, pl. infirmatíve

infirmatív adj. m., pl. infirmatívi; f. sg. infirmatívă, pl. infirmatíve

INFIRMATÍV, -Ă adj. (Jur.) Care anulează (o sentință). [< fr. infirmatif].

INFIRMATÍV, -Ă adj. care anulează (o sentință). (< fr. infirmatif)

INFIRMATÍV ~ă (~i, ~e) jur. Care anulează (o sentință). /<fr. infirmatif

infirmativ a. Jur. care infirmă, anulează: sentință infirmativă.

*infirmatív, -ă adj. (d. a infirma; fr. -atíf). Jur. Care servește la infirmare, la anulare: sentență infirmativă.

infirmativ definitie

infirmativ dex

Intrare: infirmativ

infirmativ adjectiv