infirmare definitie

2 intrări

24 definiții pentru infirmare

INFIRMÁ, infirm, vb. I. Tranz. A anula, a respinge, a declara nevalabil, a dovedi ca neadevărat, nefundat. ♦ A desființa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. – Din fr. infirmer, lat. infirmare.
INFIRMÁRE, infirmări, s. f. Acțiunea de a infirma și rezultatul ei; invalidare. – V. infirma.
INFIRMÁ, infírm, vb. I. Tranz. A anula, a respinge, a declara nevalabil; a dovedi ca neadevărat, nefundat. ♦ A desființa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. – Din fr. infirmer, lat. infirmare.
INFIRMÁRE, infirmări, s. f. Acțiunea de a infirma și rezultatul ei; invalidare. – V. infirma.
INFIRMÁ, infírm, vb. I. Tranz. A zdruncina autoritatea sau valabilitatea unui lucru, a declara nevalabil, a dovedi ca neadevărat. ♦ A desființa un mandat de arestare sau o ordonanță emisă de un anchetator penal. Mandatul de arestare a fost infirmat.
INFIRMÁRE, infirmări, s. f. Acțiunea de a infirma.
infirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 infírmă
infirmáre s. f., g.-d. art. infirmắrii; pl. infirmắri
infirmá vb., ind. prez. 1 sg. infírm, 3 sg. și pl. infírmă
infirmáre s. f., g.-d. art. infirmării; pl. infirmări
INFIRMÁ vb. 1. a contrazice, a dezminți. (Acest fapt ~ părerea curentă.) 2. a anula, (fig.) a răsturna. (A ~ o teorie.) 3. v. abroga.
INFIRMÁRE s. 1. anulare, (fig.) răsturnare. (~ unei teorii.) 2. v. abrogare.
A infirma ≠ a adeveri, a afirma, a confirma
Infirmare ≠ adeverire, confirmare
INFIRMÁ vb. I. tr. A dovedi, a declara nevalabil, neadevărat. ♦ A anula (un mandat de arestare, o hotărâre). [P.i. infírm. / < fr. infirmer, it., lat. infirmare].
INFIRMÁRE s.f. Acțiunea de a infirma și rezultatul ei; anulare. [< infirma].
INFIRMÁ vb. tr. a declara nevalabil, nefondat, a anula; a invalida; (fig.) a dezminți. (< fr. infirmer, lat. infirmare)
INFIRMÁRE s. f. acțiunea de a infirma. ◊ (jur.) înlăturare a unui act al organelor de anchetă penală sau a unui mandat de către organele ierarhice superioare. (< infirma)
A INFIRMÁ infírm tranz. 1) (acte, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a contramanda; a revoca; a anula. 2) (teorii, teze, afirmații) A demonstra ca fiind nefondat. /<fr. infirmer, lat. infirmare
infirmà V. 1. a face mai slab, a lua tăria: a infirma o mărturie; 2. Jur. a anula: a infirma o sentință.
2) *infírm, a v. tr. (lat. infirmare, d. infirmus, infirm. V. a- și con-firm). Fig. Slăvesc, iaŭ puterea: a infirma o mărturie. Jur. Anulez, nimicesc: a infirma un act, o sentență.
*infirmațiúne f. (lat. infirmátio, -ónis). Acțiunea de a infirma. – Și -áție, dar ob. -áre.
INFIRMA vb. 1. a contrazice, a dezminți. (Acest fapt ~ părerea curentă.) 2. a anula, (fig.) a răsturna. (A ~ o teorie.) 3. (JUR.) a abroga, a anula, a desființa, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (A ~ o lege, un act normativ.)
INFIRMARE s. 1. anulare, (fig.) răsturnare. (~ unei teorii.) 2. (JUR.) abrogare, anulare, desființare, invalidare, suprimare. (~ unui act normativ.)

infirmare dex

Intrare: infirma
infirma verb grupa I conjugarea I
Intrare: infirmare
infirmare substantiv feminin