Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

26 defini╚Ťii pentru infirma

INF├ŹRM, -─é, infirmi, -e, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag. ÔÇô Din fr. infirme, lat. infirmus.
INFIRM├ü, infirm, vb. I. Tranz. A anula, a respinge, a declara nevalabil, a dovedi ca neadev─ârat, nefundat. ÔÖŽ A desfiin╚Ťa un act (sau o m─âsur─â) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. ÔÇô Din fr. infirmer, lat. infirmare.
INF├ŹRM, -─é, infirmi, -e, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag. ÔÇô Din fr. infirme, lat. infirmus.
INFIRM├ü, inf├şrm, vb. I. Tranz. A anula, a respinge, a declara nevalabil; a dovedi ca neadev─ârat, nefundat. ÔÖŽ A desfiin╚Ťa un act (sau o m─âsur─â) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. ÔÇô Din fr. infirmer, lat. infirmare.
INF├ŹRM, -─é, infirmi, -e, adj. (Despre oameni) Lipsit de o parte a trupului sau de posibilitatea de a o folosi; beteag, schilod. ÔŚŐ (Rar, despre o parte a corpului) [Copacul] cu trunchiul zg├«rcit ca ni╚Öte genunchi infirmi. GALACTION, O. I 79. ÔŚŐ (Substantivat) S─â ├«ntre╚Ťin─â spitaluri pentru bolnavi ╚Öi infirmi. ODOBESCU, S. II 42. Instrumentele cu care se serve╚Öte spre c─âutarea infirmilor. id. ib. 94.
INFIRM├ü, inf├şrm, vb. I. Tranz. A zdruncina autoritatea sau valabilitatea unui lucru, a declara nevalabil, a dovedi ca neadev─ârat. ÔÖŽ A desfiin╚Ťa un mandat de arestare sau o ordonan╚Ť─â emis─â de un anchetator penal. Mandatul de arestare a fost infirmat.
inf├şrm adj. m., s. m., pl. inf├şrmi; adj. f., s. f. inf├şrm─â, pl. inf├şrme
infirm├í (a ~) vb., ind. prez. 3 inf├şrm─â
inf├şrm adj. m., s. m., pl. inf├şrmi; f. sg. inf├şrm─â, pl. inf├şrme
infirm├í vb., ind. prez. 1 sg. inf├şrm, 3 sg. ╚Öi pl. inf├şrm─â
INF├ŹRM adj., s. (MED.) invalid, schilod, (pop.) beteag, schilav, (├«nv. ╚Öi reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, sl─âb─ânog, (reg.) schil─âvos, ╚Öont, ╚Öon╚Ťit, (Transilv., Mold. ╚Öi Bucov.) chilav, (├«nv.) mi╚Öel, rupturit, secat, (fam.) ╚Öontorog. (Om ~.)
INFIRM├ü vb. 1. a contrazice, a dezmin╚Ťi. (Acest fapt ~ p─ârerea curent─â.) 2. a anula, (fig.) a r─âsturna. (A ~ o teorie.) 3. v. abroga.
Infirm Ôëá valid, ├«ntreg, teaf─âr
A infirma Ôëá a adeveri, a afirma, a confirma
INF├ŹRM, -─é adj., s.m. ╚Öi f. Schilod, beteag, neputincios. [Cf. fr. infirme, lat. infirmus].
INFIRM├ü vb. I. tr. A dovedi, a declara nevalabil, neadev─ârat. ÔÖŽ A anula (un mandat de arestare, o hot─âr├óre). [P.i. inf├şrm. / < fr. infirmer, it., lat. infirmare].
INF├ŹRM, -─é adj., s. m. f. schilod, neputincios, invalid. (< fr. infirme, lat. infirmus)
INFIRM├ü vb. tr. a declara nevalabil, nefondat, a anula; a invalida; (fig.) a dezmin╚Ťi. (< fr. infirmer, lat. infirmare)
INF├ŹRM ~─â (~i, ~e) ╚Öi substantival (despre persoane) Care are o parte a corpului mutilat─â sau deformat─â; calic; beteag; schilod. /<fr. infirme, lat. infirmus
A INFIRM├ü inf├şrm tranz. 1) (acte, dispozi╚Ťii oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a contramanda; a revoca; a anula. 2) (teorii, teze, afirma╚Ťii) A demonstra ca fiind nefondat. /<fr. infirmer, lat. infirmare
infirm a. de constitu╚Ťiune slab─â, atins de o boal─â permanent─â.
infirm├á V. 1. a face mai slab, a lua t─âria: a infirma o m─ârturie; 2. Jur. a anula: a infirma o sentin╚Ť─â.
2) *inf├şrm, a -├í v. tr. (lat. infirmare, d. infirmus, infirm. V. a- ╚Öi con-firm). Fig. Sl─âvesc, ia┼ş puterea: a infirma o m─ârturie. Jur. Anulez, nimicesc: a infirma un act, o senten╚Ť─â.
1) *inf├şrm, -─â adj. (lat. in-firmus. V. firm). Slab, boln─âvic─şos. Bolnav, r─ânit sa┼ş lipsit de vre-un membru sa┼ş organ.
INFIRM adj., s. (MED.) invalid, schilod, (pop.) beteag, schilav, (├«nv. ╚Öi reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, sl─âb─ânog, (reg.) schil─âvos, ╚Öont, ╚Öon╚Ťit, (Transilv., Mold. ╚Öi Bucov.) chilav, (├«nv.) mi╚Öel, rupturit, secat, (fam.) ╚Öontorog. (Om ~.)
INFIRMA vb. 1. a contrazice, a dezmin╚Ťi. (Acest fapt ~ p─ârerea curent─â.) 2. a anula, (fig.) a r─âsturna. (A ~ o teorie.) 3. (JUR.) a abroga, a anula, a desfiin╚Ťa, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (├«nv.) a surpa. (A ~ o lege, un act normativ.)

Infirma dex online | sinonim

Infirma definitie

Intrare: infirm (adj.)
infirm adjectiv
Intrare: infirma
infirma verb grupa I conjugarea I
Intrare: infirm─â
infirm─â substantiv feminin