Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru infinitival

INFINITIV├üL, -─é, infinitivali, -e, adj. Care prive╚Öte infinitivul, care ╚Ťine de infinitiv, care provine din infinitiv. ÔÇô Infinitiv + suf. -al.
INFINITIV├üL, -─é, infinitivali, -e, adj. Care prive╚Öte infinitivul, care ╚Ťine de infinitiv, care provine din infinitiv. ÔÇô Infinitiv + suf. -al.
INFINITIV├üL, -─é, infinitivali, -e, adj. (Gram.) Care prive╚Öte infinitivul, care ╚Ťine de infinitiv. Construc╚Ťii infinitivale.
infinitivál adj. m., pl. infinitiváli; f. infinitiválă, pl. infinitivále
infinitivál adj. m., pl. infinitiváli; f. sg. infinitiválă, pl. infinitivále
INFINITIVÁL, -Ă adj. De (la), din infinitiv. [Cf. fr. infinitival].
INFINITIVÁL, -Ă adj. referitor la infinitiv; construit cu infinitivul. (< fr. infinitival)
INFINITIV├üL ~─â (~i, ~e) Care ╚Ťine de infinitiv; propriu infinitivului. /infinitiv + suf. ~al
*infinit├şv, -─â adj. (lat. infinitivus). Gram. Care e de natura finitivulu─ş: propozi╚Ťiune infinitiv─â. S. n., pl. e. Un mod verbal care arat─â ac╚Ťiunea sa┼ş starea f─âr─â s─â determine num─âru sa┼ş persoana, ca: a umbla, a dormi. ÔÇô Ca adj., ╚Öi infinitiv├íl, de infinitiv.
INFINITIV├üL, -─é adj. (cf. fr. infinitival): ├«n sintagmele construc╚Ťie infinitival─â relativ─â, construc╚Ťie nominal─â infinitival─â ╚Öi sufix infinitival (v.).

Infinitival dex online | sinonim

Infinitival definitie

Intrare: infinitival
infinitival adjectiv