Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru infinit

INFIN├ŹT, -─é, (1, 3) infini╚Ťi, -te, adj., s. m., (2) infinituri, s. n. 1. Adj. Care nu are margini, limite; nesf├ór╚Öit2, nem─ârginit, nem─âsurat; p. ext. foarte mare, considerabil. ÔŚŐ (Adverbial) Infinit mai valoros dec├ót... 2. S. n. Categorie care exprim─â natura absolut─â a materiei, proprietatea ei de a fi nelimitat─â ├«n spa╚Ťiu ╚Öi ├«n timp ╚Öi inepuizabil─â pentru cunoa╚Ötere; ceea ce nu are sau pare c─â nu are limit─â ├«n spa╚Ťiu sau ├«n timp; nesf├ór╚Öit1. ÔŚŐ Loc. adv. La infinit = ├«n chip nelimitat, f─âr─â ├«ncetare. 3. S. m. (Mat.) M─ârime variabil─â care poate lua valori mai mari dec├ót orice m─ârime dat─â. ÔÇô Din lat. infinitus, fr. infini.
INFIN├ŹT, -─é, (1, 3) infini╚Ťi, -te, adj., s. m., (2) infinituri, s. n. 1. Adj. Care nu are margini, limite; nesf├ór╚Öit2, nem─ârginit, nem─âsurat; p. ext. foarte mare, considerabil. ÔŚŐ (Adverbial) Infinit mai valoros dec├ót... 2. S. n. Categorie care exprim─â natura absolut─â a materiei, proprietatea ei de a fi nelimitat─â ├«n spa╚Ťiu ╚Öi ├«n timp ╚Öi inepuizabil─â pentru cunoa╚Ötere; ceea ce nu are sau pare c─â nu are limit─â ├«n spa╚Ťiu sau ├«n timp; nesf├ór╚Öit1. ÔŚŐ Loc. adv. La infinit = ├«n chip nelimitat, f─âr─â ├«ncetare. 3. S. m. (Mat.) M─ârime variabil─â care poate lua valori mai mari dec├ót orice m─ârime dat─â. ÔÇô Din lat. infinitus, fr. infini.
INFIN├ŹT2, -─é, infini╚Ťi, -te, adj. Care n-are cap─ât, margini, limite; nesf├«r╚Öit, nem─âsurat, nelimitat, ne╚Ť─ârmurit. Natura este infinit─â ╚Öi ea are o existen╚Ť─â infinit─â. LENIN, O. XIV 256. De jur ├«mprejur, pe varia╚Ťia infinit─â a imensei perspective, se risipeau umbrele norilor ╚Öi str─âlucirea soarelui. GALACTION, O. I 346. ÔŚŐ (Adverbial, pe l├«ng─â adjective la gradul comparativ, formeaz─â un comparativ intensiv) Infinit mai valoros dec├«t... Ôľş Sfaturile populare s├«nt cele mai democratice organe ale puterii de stat cunoscute istoriei ╚Ť─ârii noastre, infinit superioare prin profundul lor democratism organelor puterii de stat din ╚Ť─ârile capitaliste. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2784.
INFIN├ŹT1, (1) infinituri, s. n., (2) infini╚Ťi, s. m. 1. Ceea ce este nesf├«r╚Öit ├«n spa╚Ťiu sau nesf├«r╚Öit ├«n timp; ceea ce pare astfel. Lung prive╚Öte peste apa-n care cad din infinit Norii ce-au venit deodat─â c─âl─âtori ca ni╚Öte fumuri. D. BOTEZ, P. O. 49. [Focul] dezv─âluind infinituri ├«n ad├«ncu-i, fulger─â pe culmi ╚Öi lumineaz─â crestele. ANGHEL, PR. 124. Colonii de lumi pierdute Vin din sure v─âi de haos pe c─âr─âri necunoscute ╚śi ├«n roiuri luminoase, izvor├«nd din infinit, S├«nt atrase ├«n via╚Ť─â de un dor nem─ârginit. EMINESCU, O. I 132. ÔŚŐ Loc. adv. La infinit = f─âr─â ├«ncetare, ├«n chip nelimitat, la nesf├«r╚Öit. Exemplele acestea s-ar putea ├«nmul╚Ťi la infinit. Ôľş Mi╚Öc─ârile se repetar─â la infinit. SAHIA, N. 103. 2. (Mat.) M─ârime mai mare dec├«t orice m─ârime dat─â. ÔŚŐ Infinit mic = m─ârime variabil─â a c─ârei valoare absolut─â poate deveni mai mic─â dec├«t valoarea oric─ârei m─ârimi pozitive date. Infinit mare = m─ârime variabil─â a c─ârei valoare absolut─â poate deveni mai mare dec├«t valoarea oric─ârei m─ârimi pozitive date.
infin├şt1 adj. m., pl. infin├ş╚Ťi; f. infin├şt─â, pl. infin├şte
infin├şt2 (m─ârime matematic─â) s. m., pl. infin├ş╚Ťi; simb. ÔÇó
infin├şt3 (categorie filosofic─â, nesf├ór╚Öit) s. n., pl. infin├şturi
infin├şt adj. m., pl. infin├ş╚Ťi; f. sg. infin├şt─â, pl. infin├şte
infin├şt (mat.) s. m., pl. infin├ş╚Ťi
infin├şt (categoria filozofic─â) s. n., pl. infin├şturi
INFIN├ŹT adj., s. 1. adj. v. imens. 2. s. enormitate, imensitate, necuprins, v. nem─ârginire. 3. adj. v. extraordinar. 4. adj. v. nem─ârginit.
Infinit Ôëá finit, limitat, m─ârginit
INFIN├ŹT, -─é adj. Care nu are sf├ór╚Öit, limite; f─âr─â margini; nem─ârginit, nem─âsurat. // s.n. (Fil.) Ceea ce nu are limit─â ├«n spa╚Ťiu sau ├«n timp. // s.m. (Mat.) M─ârime superioar─â oric─ârei m─ârimi date. [Cf. lat. infinitus, fr. infini].
INFIN├ŹT, -─é I. adj. care nu are sf├ór╚Öit, limite; f─âr─â margini; nem─ârginit, nem─âsurat. II. s. n. (fil.) ├«nsu╚Öirea materiei de a fi nelimitat─â ╚Öi inepuizabil─â ├«n spa╚Ťiu ╚Öi timp. III. s. m. (mat.) m─ârime care nu este finit─â. (< lat. infinitus, fr. infini)
INFIN├ŹT1 ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) Care nu are nici o limit─â; f─âr─â cap─ât; nelimitat; nesf├ór╚Öit; nem─ârginit. 2) Care nu are sf├ór╚Öit; f─âr─â sf├ór╚Öit; etern. 3) Care este considerabil (sub aspectul m─ârimii, intensit─â╚Ťii, duratei, num─ârului etc.); nelimitat. /<lat. infinitus, fr. infini
INFIN├ŹT2 ~uri n. 1) ├Änsu╚Öire fundamental─â a materiei de a fi nelimitat─â ├«n timp ╚Öi ├«n spa╚Ťiu ╚Öi inepuizabil─â pentru cunoa╚Ötere; m─ârime abstract─â care nu are sau pare s─â nu aib─â nici ├«nceput, nici sf├ór╚Öit. ÔŚŐ La ~ la nesf├ór╚Öit; ├«ntruna. 2) mat. M─ârime variabil─â care poate exprima valori mai mari dec├ót orice m─ârime dat─â. /<lat. infinitus, fr. infini
infinit a. 1. care nÔÇÖare sf├ór╚Öit sau margini: D-zeu e infinit; 2. ale c─ârui margini nu se cunosc: spa╚Ťiu infinit; 3. care e foarte mare: bun─âtate infinit─â. ÔĽĹ n. ceea ce e f─âr─â de margini: admitem infinitul f─âr─â a-l putea ├«n╚Ťelege. ÔĽĹ adv. 1. f─âr─â limite ╚Öi f─âr─â m─âsur─â; 2. extrem: infinit de mic.
*infin├şt, -─â adj. (lat. in-finitus. V. finesc). Care nÔÇÖare fine, nesf├«r╚Öit: un suplici┼ş infinit. F─âr─â limite, nem─ârginit: universu e infinit. Foarte mare: bun─âtate, ├«ntristare infinit─â. S. n., pl. ur─ş. Ce─şa ce nÔÇÖare hotare, infinitate: admitem infinitu f─âr─â s─â-l putem ├«n╚Ťelege. La infinit, ├«n mod infinit: o linie care se prelunge╚Öte la infinit. Adv. ├Än mod infinit: mÔÇÖam bucurat infinit (sa┼ş infinit de mult).
INFINIT adj., s. 1. adj. imens, necuprins, nefinit, nelimitat, nem─ârginit, nem─âsurat, nesf├«r╚Öit, ne╚Ť─ârmurit, (rar) ilimitat. (C├«mpie ~.) 2. s. enormitate, imensitate, necuprins, nem─ârginire, nem─ârginit, nesf├«r╚Öire, nesf├«r╚Öit, vastitate. (~ c├«mpiei.) 3. adj. colosal, enorm, excep╚Ťional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, neauzit, nebun, negr─âit, ne├«nchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemai├«nt├«lnit, nemaipomenit, nemaiv─âzut, nesf├«r╚Öit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uria╚Ö, (livr.) mirabil, (├«nv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 4. adj. complet, des─âv├«r╚Öit, nem─ârginit, total, (fig.) orb. (├Äncredere ~ ├«n cineva.)

Infinit dex online | sinonim

Infinit definitie

Intrare: infinit (s.n.; -uri)
infinit s.n.; -uri substantiv neutru
Intrare: infinit (adj.)
infinit adj. adjectiv