infim definitie

13 definiții pentru infim

INFÍM, -Ă, infimi, -e, adj. Extrem de mic; minuscul, neînsemnat. – Din fr. infime, lat. infimus.
INFÍM, -Ă, infimi, -e, adj. Extrem de mic; minuscul, neînsemnat. – Din fr. infime, lat. infimus.
INFÍM, -Ă, infimi, -e, adj. Extrem de mic. V. minuscul. Cu o sumă infimă poți parcurge Moscova în lung și în lat, adică poți face o călătorie de zeci de kilometri. STANCU, U.R.S.S. 20. Sub razele puternice ale soarelui, nisipurile strălucesc din miliardele lor de infime cristaluri. BOGZA, C. O. 399. – Accentuat și: ínfim.
!infím adj. m., pl. infími; f. infímă, pl. infíme
infím/ínfim adj. m., pl. infími/ínfimi; f. sg. infímă/ínfimă, pl. infíme/ínfime
INFÍM adj. microscopic, minuscul, (livr.) infinitezimal. (Cantitate ~; de proporții ~.)
Infim ≠ enorm
INFÍM, -Ă adj. Extrem de mic; minuscul; neînsemnat. [< fr. infime, cf. lat. infimus].
INFÍM/ÍNFIM, -Ă adj. extrem de mic; minuscul; neînsemnat. (< fr. infime, lat. infimus)
INFÍM ~ă (~i, ~e) Care este foarte mic; extrem de mic; minim; minuscul; infinitezimal. Număr ~. /<fr. infime, lat. infimus
infim a. cel mai de jos, în gradul cel din urmă: rangurile infime ale societății.
*ínfim, -ă adj. (lat. infimus, superlativu d. inferus, cel de jos. V. inferior). Cel maĭ de jos, cel maĭ mic în grad: rangurile infime ale societățiĭ. O infimă minoritate, o grupă de oamenĭ foarte mică față de una mult maĭ mare.
INFIM adj. microscopic, minuscul, (livr.) infinitezimal. (Cantitate ~; de proporții ~.)

infim dex

Intrare: infim
infim adjectiv