infestare definitie

2 intrări

17 definiții pentru infestare

INFESTÁ, pers. 3 infestează, vb. I. Tranz. A bântui, a pustii, a nimici; a invada. – Din fr. infester.
INFESTÁRE, infestări, s. f. Acțiunea de a infesta și rezultatul ei. ♦ Infestație (1). – V. infesta.
INFESTÁ, pers. 3 infestează, vb. I. Tranz. A bântui, a pustii, a nimici; a invada. – Din fr. infester.
INFESTÁRE, infestări, s. f. Acțiunea de a infesta și rezultatul ei. ♦ Infestație (1). – V. infesta.
infestá (a ~) (a contamina, a pustii) vb., ind. prez. 3 infesteáză
infestáre (contaminare, pustiire) s. f., g.-d. art. infestắrii; pl. infestắri
infestá vb., ind. prez. 1 sg. infestéz, 3 sg. și pl. infesteáză
infestáre s. f., g.-d. art. infestării; pl. infestări
INFESTÁ vb. v. contagia, contamina, infecta, molipsi.
INFESTÁRE s. v. contagiune, contaminare, infectare, infecție, molipsire.
INFESTÁ vb. I. tr. (Rar) A bântui, a pustii, a distruge. [< fr. infester, it., lat. infestare].
INFESTÁRE s.f. Acțiunea de a infesta și rezultatul ei; (spec.; med.) pătrundere a unor paraziți în organism; infestație. [< infesta].
INFESTÁ vb. tr. (despre paraziți) a pătrunde într-un organism; a contamina. ◊ a bântui, a invada. (< fr. infester, lat. infestare)
A INFESTÁ pers. 3 ~eáză tranz. 1) livr. (despre paraziți animali sau vegetali) A face să se infesteze. Omida ~at toți merii. 2) fig. (țări, localități etc.) A pustii prin atacuri violente. /<fr. infester, lat. infestare
A SE INFESTÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A contracta o infestație. /<fr. infester, lat. infestare
infestà v. 1. a bântui o țară cu incursiuni; 2. a pustii, vorbind de animale vătămătoare: lăcustele infestează câmpiile.
*infestéz v. tr. (lat. infestare). Bîntuĭ, stric, pustiesc: Tătariĭ aŭ infestat multe secule Moldova, lupiĭ aŭ infestat satu.

infestare dex

Intrare: infesta
infesta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: infestare
infestare substantiv feminin