infern definitie

14 definiții pentru infern

INFÉRN s. n. 1. Loc unde sălășluiesc sufletele celor păcătoși, după moarte, supuse la chinuri veșnice; iad, gheenă, tartar; hades, orc. 2. Fig. Loc de dezordine și de confuzie; viață plină de chinuri, mizerabilă; situație chinuitoare, greu de suportat, tortură sufletească. [Pl. și: (rar) infernuri, inferne] – Din lat. infernus.
INFÉRN s. n. 1. Loc unde sălășluiesc sufletele celor păcătoși, după moarte, supuse la chinuri veșnice; iad, gheenă, tartar; hades, orc. 2. Fig. Loc de dezordine și de confuzie; viață plină de chinuri, mizerabilă; situație chinuitoare, greu de suportat, tortură sufletească. [Pl. și: (rar) infernuri, inferne] – Din lat. infernus.
INFÉRN s. n. (În credințele religioase) Loc imaginar, de chin și de suferințe unde se crede că ar ajunge după moarte sufletele păcătoșilor; iad. Cu toată culoarea lor, care o reamintește pe a infernului, bivolii sînt animalele preferate ale acestui luminos ținut. BOGZA, C. O. 295. Ați crede că această poartă este intrarea infernului. CARAGIALE, O. III 141. Fug caii duși de spaimă și vîntului s-aștern, Ca umbre străvezie ieșite din infern Ei zboară... EMINESCU, O. I 98. ◊ Fig. De aceea traiul cu Brigita ajunge un infern. GHEREA, ST. CR. II 329.
inférn s. n.
inférn s. n.
INFÉRN s. v. iad.
Infern ≠ eden, paradis, rai
INFÉRN s.n. (Liv.) 1. Iad. 2. Locaș subpământean unde cei vechi credeau că rămân sufletele morților. 3. Colecție de cărți licențioase, formând în bibliotecile mari o secție aparte unde accesul este limitat. 4. (Fig.) Loc de dezordine și de confuzie. [Pl. (rar) -nuri, -ne. / < lat. infernus, cf. it. inferno].
INFÉRN s. n. 1. (mit.) locaș subpământean unde se credea că rămân sufletele morților. 2. iad. 3. colecție de cărți licențioase, formând, în bibliotecile mari, o secție aparte unde accesul este limitat. 4. (fig.) atmosferă de dezordine și de confuzie; situație greu de suportat, viață chinuită. (< lat. infernus, it. inferno)
inférn (inférnuri), s. n. – Iad, gheenă. It. inferno (sec. XIX). – Der. infernal, adj., din fr. infernal.
INFÉRN n. 1) rel. Loc unde se crede că sufletele păcătoșilor sunt supuse, după moarte, unor chinuri veșnice; iad; gheenă. 2) fig. Loc cu condiții insuportabile; iad. 3) fig. Stare de nefericire. /<lat. infernus
infern n. 1. Mit. locașul subpământean unde rămâneau de-a pururea sufletele morților; 2. fig. loc de supliciu.
*inférn n., pl. e și urĭ (lat. ĭnfernum [locum], locu de jos, ĭadu, saŭ inferna [loca], locurile de jos). Ĭad, locu morților păcătoșĭ. Fig. Loc de suferință.
INFERN s. (BIS.) iad, (livr.) gheenă, tartar, (înv.) matca focului.

infern dex

Intrare: infern (pl. -e)
infern pl. -e substantiv neutru
Intrare: infern (pl. -uri)
infern pl. -uri