inferioritate definitie

13 definiții pentru inferioritate

INFERIORITÁTE, inferiorități, s. f. Faptul de a fi inferior; stare a ceea ce este inferior; slăbiciune, scădere, dezavantaj (în comparație cu altceva). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. infériorité.
INFERIORITÁTE, inferiorități, s. f. Faptul de a fi inferior; stare a ceea ce este inferior; slăbiciune, scădere, dezavantaj (în comparație cu altceva). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. infériorité.
INFERIORITÁTE, inferiorități, s. f. Faptul de a fi inferior (4), stare a ceea ce este inferior; (concretizat) defect, lipsă, slăbiciune. Nu era singura inferioritate pe care mi-o găsea. CAMIL PETRESCU, U. N. 97. – Pronunțat: -ri-o-.
inferioritáte (-ri-o-) s. f., g.-d. art. inferioritắții; pl. inferioritắți
inferioritáte s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. inferiorității; pl. inferiorități
INFERIORITÁTE s. dezavantaj. (Boxer aflat în ~.)
Inferioritate ≠ superioritate
INFERIORITÁTE s.f. Situația, calitatea a ceea ce este inferior; dezavantaj. [Pron. -ri-o-. / cf. fr. infériorité].
INFERIORITÁTE s. f. situația, calitatea a ceea ce este inferior; dezavantaj. (< fr. infériorité)
INFERIORITÁTE ~ăți f. 1) Caracter inferior. 2) Stare a ceea ce este inferior. 3) Dezavantaj în ceea ce privește rangul, forța, meritul etc. [Sil. -ri-o-] /<fr. infériorité
inferioritate f. situațiune inferioară ca rang, putere, merit, etc.
*inferioritáte f. (d. inferior, fr. -orité). Starea de a fi inferior, situațiune inferioară. Fig. Inferioritatea prostuluĭ față de deștept. A pune pe cineva în inferioritate, a-ĭ lua avantajele, calitățile.
INFERIORITÁTE s. f. (cf. fr. infériorité): particularitate a termenului comparat de a dispune de o însușire sau de o caracteristică într-o măsură mai mică decât termenul cu care se compară sau în mod absolut. Termen folosit în sintagmele comparativ de inferioritate, superlativ relativ de inferioritate și superlativ absolut de inferioritate (v. comparatív și superlatív).

inferioritate dex

Intrare: inferioritate
inferioritate substantiv feminin
  • silabisire: -ri-o-