Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru inferen╚Ť─â

INFER├ëN╚Ü─é, inferen╚Ťe, s. f. Opera╚Ťie logic─â de trecere de la un enun╚Ť la altul ╚Öi ├«n care ultimul enun╚Ť este dedus din primul. ÔÇô Din fr. inf├ęrence.
INFER├ëN╚Ü─é, inferen╚Ťe, s. f. Opera╚Ťie logic─â de trecere de la un enun╚Ť la altul ╚Öi ├«n care ultimul enun╚Ť este dedus din primul. ÔÇô Din fr. inf├ęrence.
infer├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. infer├ęn╚Ťei; pl. infer├ęn╚Ťe
infer├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. infer├ęn╚Ťei; pl. infer├ęn╚Ťe
INFER├ëN╚Ü─é s.f. Opera╚Ťie logic─â de derivare a unui enun╚Ť din altul, prin care se admite o judecat─â (al c─ârei adev─âr nu este verificat direct) ├«n virtutea unei leg─âturi a ei cu alte judec─â╚Ťi considerate ca adev─ârate. [< fr. inf├ęrence, cf. lat. inferre ÔÇô a duce].
INFER├ëN╚Ü─é s. f. opera╚Ťie logic─â de derivare a unui enun╚Ť din altul, prin care se admite o judecat─â ├«n virtutea unei leg─âturi a ei cu alte judec─â╚Ťi considerate ca adev─ârate. (< fr. inf├ęrence)
INFER├ëN╚Ü─é (< fr.) s. f. 1. (LOG.) Opera╚Ťie a g├óndirii prin care se trece de la un enun╚Ť la altul ├«n mod deductiv sau inductiv, direct (i. imediat─â) sau indirect (i. mediat─â). Poate fi necesar─â sau probabil─â. 2. (MAT.) I. bayesian─â = metod─â de analiz─â statistic─â ce combin─â informa╚Ťia dat─â de probabilit─â╚Ťile a priori cu aceea ob╚Ťinut─â printr-o selec╚Ťie, exprim├ónd informa╚Ťia final─â prin probabilit─â╚Ťi a posteori.

Inferen╚Ť─â dex online | sinonim

Inferen╚Ť─â definitie

Intrare: inferen╚Ť─â
inferen╚Ť─â substantiv feminin