inferență definitie

7 definiții pentru inferență

INFERÉNȚĂ, inferențe, s. f. Operație logică de trecere de la un enunț la altul și în care ultimul enunț este dedus din primul. – Din fr. inférence.
INFERÉNȚĂ, inferențe, s. f. Operație logică de trecere de la un enunț la altul și în care ultimul enunț este dedus din primul. – Din fr. inférence.
inferénță s. f., g.-d. art. inferénței; pl. inferénțe
inferénță s. f., g.-d. art. inferénței; pl. inferénțe
INFERÉNȚĂ s.f. Operație logică de derivare a unui enunț din altul, prin care se admite o judecată (al cărei adevăr nu este verificat direct) în virtutea unei legături a ei cu alte judecăți considerate ca adevărate. [< fr. inférence, cf. lat. inferre – a duce].
INFERÉNȚĂ s. f. operație logică de derivare a unui enunț din altul, prin care se admite o judecată în virtutea unei legături a ei cu alte judecăți considerate ca adevărate. (< fr. inférence)
INFERÉNȚĂ (< fr.) s. f. 1. (LOG.) Operație a gândirii prin care se trece de la un enunț la altul în mod deductiv sau inductiv, direct (i. imediată) sau indirect (i. mediată). Poate fi necesară sau probabilă. 2. (MAT.) I. bayesiană = metodă de analiză statistică ce combină informația dată de probabilitățile a priori cu aceea obținută printr-o selecție, exprimând informația finală prin probabilități a posteori.

inferență dex

Intrare: inferență
inferență substantiv feminin