INFERÁ, inferez, vb. I. Intranz. A trage o concluzie generală din mai multe fapte particulare. – Din fr. inférer.

INFERÁ, inferez, vb. I. Intranz. (Rar) A trage o concluzie generală din mai multe fapte particulare. – Din fr. inférer.

inferá (a ~) vb., ind. prez. 3 infereáză

inferá vb., ind. prez. 1 sg. inferéz, 3 sg. și pl. infereáză

INFERÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A trage o concluzie generală din mai multe fapte particulare. [< fr. inférer].].

INFERÁ vb. intr. a trage o concluzie generală din mai multe fapte particulare. (< fr. inférer)

inferà v. a trage o concluziune dintr’un principiu, dintru’un fapt.

înferéz (est) și înfĭeréz (vest) v. tr. (d. fer, fĭer). Stampilez cu feru înroșit în foc, pun dangaŭa. Fig. Stigmatizez, aplic stampila infamiiĭ. V. și înfir.

înfír și -éz, a -á v. tr. (d. fir. V. răsfir). Cos prost. Ornez o haĭnă cu fir. V. intr. Încep a apărea (cîte un fir), mijesc: mustața îĭ înfira. – În nord (ca v. intr.) și a înfera, înfĭera, pop. înhera, (pin confuziune cu a înfiera d. fĭer).