Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru infectare

INFECT├ü, infectez, vb. I. 1. Refl. A contracta o infec╚Ťie (1), a face o infec╚Ťie, a se umple cu substan╚Ťe sau germeni v─ât─âm─âtori. 2. Tranz. A transmite microbi, a r─âsp├óndi substan╚Ťe v─ât─âm─âtoare etc.; a contamina. ÔÖŽ Fig. A corupe, a strica moralice╚Öte. ÔÇô Din fr. infecter.
INFECT├üRE, infect─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) infecta ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. infecta.
INFECT├ü, infectez, vb. I. 1. Refl. A contracta o infec╚Ťie (1), a face o infec╚Ťie, a se umple cu substan╚Ťe sau germeni v─ât─âm─âtori. 2. Tranz. A transmite microbi, a r─âsp├óndi substan╚Ťe v─ât─âm─âtoare etc.; a contamina. ÔÖŽ Fig. A corupe, a strica moralice╚Öte. ÔÇô Din fr. infecter.
INFECT├üRE, infect─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) infecta ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. infecta.
INFECT├ü, infectez, vb. I. Refl. (Mai ales despre r─âni, p. ext. despre persoane) A contracta o infec╚Ťie. Doi c├«ini au fost vaccina╚Ťi ├«n acela╚Öi fel, f─âr─â a se infecta dup─â aceasta. BABE╚ś, O. A. I 127. ÔÖŽ Tranz. A r─âsp├«ndi substan╚Ťe sau microorganisme v─ât─âm─âtoare pentru vie╚Ťuitoare. Mu╚Ötele infecteaz─â alimentele.
INFECT├üRE, infect─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) infecta ╚Öi rezultatul ei; infec╚Ťie.
infectá (a ~) (a contamina) vb., ind. prez. 3 infecteáză
infectáre (contaminare) s. f., g.-d. art. infectắrii; pl. infectắri
infect├í vb., ind. prez. 1 sg. infect├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. infecte├íz─â
infectáre s. f., g.-d. art. infectării; pl. infectări
INFECTÁ vb. v. molipsi.
INFECTÁRE s. v. molipsire.
A infecta Ôëá a dezinfecta
A se infecta Ôëá a se dezinfecta
Infectare Ôëá dezinfectare
INFECT├ü vb. I. 1. refl. A face o infec╚Ťie. 2. tr. A contamina, a umple (o regiune, aerul etc.) cu substan╚Ťe sau cu germeni v─ât─âm─âtori. [< fr. infecter].
INFECT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea, faptul de a (se) infecta. [< infecta].
INFECT├ü vb. I. refl. a face o infec╚Ťie. II. tr. a contamina (o regiune, aerul etc.) cu substan╚Ťe toxice, radioactive ori cu microbi patogeni. ÔŚŐ (fig.) a corupe, a strica din punct de vedere moral. (< fr. infecter)
A INFECT├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se infecteze; a molipsi; a contagia; a umple; a contamina. 2) fig. ( limba, vorbirea, obiceiurile etc.) A invada cu elemente str─âine sau incorecte. /<fr. infecter
A SE INFECT├ü m─â ~├ęz intranz. 1) A se ├«mboln─âvi venind ├«n contact cu o surs─â de infec╚Ťie; a contracta o infec╚Ťie; a se molipsi; a se contagia; a se contamina. 2) fig. A dec─âdea din punct de vedere moral; a duce o via╚Ť─â de pl─âceri u╚Öoare; a tr─âi ├«n desfr├óu; a se destr─âb─âla; a se desfr├óna; a se deprava; a se strica. /<fr. infecter
infectà v. 1. a strica cu ceva contagios, veninos; 2. fig. a corupe moralicește.
*infect├ęz v. tr. (fr. infecter). ├Ämput, stric: cadavrele infecta┼ş c├«mpu de lupt─â. Umplu de microb─ş, molipsesc, contaminez. Fig. Corup, stric sufletu, obice─şurile: minciunile demagogilor infecteaz─â poporu. V. refl. M─â ├«mput, vorbind de aer. M─â molipsesc. Fig. M─â corup.
INFECTA vb. (MED.) a (se) contagia, a (se) contamina, a (se) molipsi, (pop.) a se umple, (├«nv.) a (se) smredui, a (se) strica. (I-a ~ pe to╚Ťi cei din jur.)
INFECTARE s. (MED.) contagiune, contaminare, infec╚Ťie, molipsire, (rar) molipseal─â, (├«nv.) smreduire. (Agen╚Ťi de ~.)

Infectare dex online | sinonim

Infectare definitie

Intrare: infecta
infecta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: infectare
infectare substantiv feminin