infectare definitie

2 intrări

24 definiții pentru infectare

INFECTÁ, infectez, vb. I. 1. Refl. A contracta o infecție (1), a face o infecție, a se umple cu substanțe sau germeni vătămători. 2. Tranz. A transmite microbi, a răspândi substanțe vătămătoare etc.; a contamina. ♦ Fig. A corupe, a strica moralicește. – Din fr. infecter.
INFECTÁRE, infectări, s. f. Acțiunea de a (se) infecta și rezultatul ei. – V. infecta.
INFECTÁ, infectez, vb. I. 1. Refl. A contracta o infecție (1), a face o infecție, a se umple cu substanțe sau germeni vătămători. 2. Tranz. A transmite microbi, a răspândi substanțe vătămătoare etc.; a contamina. ♦ Fig. A corupe, a strica moralicește. – Din fr. infecter.
INFECTÁRE, infectări, s. f. Acțiunea de a (se) infecta și rezultatul ei. – V. infecta.
INFECTÁ, infectez, vb. I. Refl. (Mai ales despre răni, p. ext. despre persoane) A contracta o infecție. Doi cîini au fost vaccinați în același fel, fără a se infecta după aceasta. BABEȘ, O. A. I 127. ♦ Tranz. A răspîndi substanțe sau microorganisme vătămătoare pentru viețuitoare. Muștele infectează alimentele.
INFECTÁRE, infectări, s. f. Acțiunea de a (se) infecta și rezultatul ei; infecție.
infectá (a ~) (a contamina) vb., ind. prez. 3 infecteáză
infectáre (contaminare) s. f., g.-d. art. infectắrii; pl. infectắri
infectá vb., ind. prez. 1 sg. infectéz, 3 sg. și pl. infecteáză
infectáre s. f., g.-d. art. infectării; pl. infectări
INFECTÁ vb. v. molipsi.
INFECTÁRE s. v. molipsire.
A infecta ≠ a dezinfecta
A se infecta ≠ a se dezinfecta
Infectare ≠ dezinfectare
INFECTÁ vb. I. 1. refl. A face o infecție. 2. tr. A contamina, a umple (o regiune, aerul etc.) cu substanțe sau cu germeni vătămători. [< fr. infecter].
INFECTÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a (se) infecta. [< infecta].
INFECTÁ vb. I. refl. a face o infecție. II. tr. a contamina (o regiune, aerul etc.) cu substanțe toxice, radioactive ori cu microbi patogeni. ◊ (fig.) a corupe, a strica din punct de vedere moral. (< fr. infecter)
A INFECTÁ ~éz tranz. 1) A face să se infecteze; a molipsi; a contagia; a umple; a contamina. 2) fig. ( limba, vorbirea, obiceiurile etc.) A invada cu elemente străine sau incorecte. /<fr. infecter
A SE INFECTÁ mă ~éz intranz. 1) A se îmbolnăvi venind în contact cu o sursă de infecție; a contracta o infecție; a se molipsi; a se contagia; a se contamina. 2) fig. A decădea din punct de vedere moral; a duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se destrăbăla; a se desfrâna; a se deprava; a se strica. /<fr. infecter
infectà v. 1. a strica cu ceva contagios, veninos; 2. fig. a corupe moralicește.
*infectéz v. tr. (fr. infecter). Împut, stric: cadavrele infectaŭ cîmpu de luptă. Umplu de microbĭ, molipsesc, contaminez. Fig. Corup, stric sufletu, obiceĭurile: minciunile demagogilor infectează poporu. V. refl. Mă împut, vorbind de aer. Mă molipsesc. Fig. Mă corup.
INFECTA vb. (MED.) a (se) contagia, a (se) contamina, a (se) molipsi, (pop.) a se umple, (înv.) a (se) smredui, a (se) strica. (I-a ~ pe toți cei din jur.)
INFECTARE s. (MED.) contagiune, contaminare, infecție, molipsire, (rar) molipseală, (înv.) smreduire. (Agenți de ~.)

infectare dex

Intrare: infecta
infecta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: infectare
infectare substantiv feminin