infect definitie

14 definiții pentru infect

INFÉCT, -Ă, infecți, -te, adj. 1. (Despre mirosuri) Greu, urât, puturos, rău; (despre aer) stricat, viciat, greu. 2. (Despre obiecte) Cu aspect respingător, neîngrijit, murdar, urât, de calitate proastă; rău. 3. (Despre oameni și manifestările lor) Cu caracter josnic, mârșav, oribil. – Din fr. infect, lat. infectus.
INFÉCT, -Ă, infecți, -te, adj. 1. (Despre mirosuri) Greu, urât, puturos, rău; (despre aer) stricat, viciat, greu. 2. (Despre obiecte) Cu aspect respingător, neîngrijit, murdar, urât, de calitate proastă; rău. 3. (Despre oameni și manifestările lor) Cu caracter josnic, mârșav, oribil. – Din fr. infect, lat. infectus.
INFÉCT, -Ă, infecți, -te, adj. 1. (Despre mirosuri, p. ext. despre aer) Rău, puturos, viciat, stricat. Nu pot suporta mirosul acesta infect. C. PETRESCU, C. V. 259. Deliu, resemnat, se îndreptă spre spital, făcîndu-și în drum o nouă provizie de țigări, ca să poată suporta aerul infect din sala de autopsie. BART, E. 252. 2. (Despre obiecte) Cu aspect respingător, murdar, neîngrijit; de calitate foarte proastă. Haine infecte. 3. (Despre persoane) Cu caracter josnic, mîrșav. Să nu-i cruțați, băieți, sînt niște canalii infecte. VLAHUȚĂ, O. A. III 23.
inféct adj. m., pl. infécți; f. inféctă, pl. infécte
inféct adj. m., pl. infécți; f. sg. inféctă, pl. infécte
INFÉCT adj. 1. v. neplăcut. 2. v. viciat. 3. v. oribil. 4. dezgustător, respingător, scârbos, spurcat, (pop.) scârnav. (~ treabă!)
INFÉCT adj., s. v. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.
INFÉCT, -Ă adj. 1. Viciat, puturos; stricat; rău, urât. 2. Respingător, dezgustător, neîngrijit; rău, de proastă calitate. 3. Josnic, murdar, oribil. [< fr. infect, cf. lat. infectus].].
INFÉCT, -Ă adj. 1. viciat, puturos; stricat; greu, urât. 2. respingător, dezgustător, neîngrijit; de proastă calitate. 3. josnic, murdar, oribil. (< fr. infect, lat. infectus)
INFÉCT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre aer) Care este greu de respirat; cu miros greu; viciat; stricat; puturos. 2) (despre persoane și manifestările lor) Care provoacă dezgust (prin aspectul exterior neîngrijit sau caracterul josnic); desgustător; neîngrijit; repugnant. 3) (despre obiecte) Care este de proastă calitate; rău; necalitativ. /<fr. infect, lat. infectus
infect a. 1. care răspândește miros urît: mlaștină infectă; 2. fig. care inspiră dezgust: roman infect.
*inféct, -ă adj. (fr. infect, lat. in-fectus, part. d. inficere, a impregna, a colora, a spurca, a infecta, compus d. fácere. V. a-fect). Puturos: mlaștină infectă. Fig. Respingător din punctu de vedere moral: carte infectă, om infect. Adv. Urît, respingător: a te purta infect.
infect adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIZERABIL. MÎRȘAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. TICĂLOS.
INFECT adj. 1. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (înv. și pop.) scîrnav, (înv.) scîrbavnic, scîrbelnic. (Un miros ~.) 2. împuțit, puturos, viciat, rău-mirositor, (livr.) fetid, pestilențial. (Aer ~.) 3. dezgustător, oribil, respingător, scîrbos. (Ce caracter ~!) 4. dezgustător, respingător, scîrbos, spurcat, (pop.) scîrnav. (~ treabă!)

infect dex

Intrare: infect
infect adjectiv