Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru infec╚Ťiune

INF├ëC╚ÜIE, infec╚Ťii, s. f. 1. Proces rezultat din p─âtrunderea ╚Öi dezvoltarea ├«n organism a unor agen╚Ťi patogeni (parazi╚Ťi, microbi sau virusuri) ╚Öi din reac╚Ťia ╚Ťesuturilor la acest atac, manifestat─â prin inflama╚Ťii, supura╚Ťii, cangrene etc. 2. Miros ur├ót, duhoare, putoare, miasm─â. ÔÖŽ Fig. Contagiune moral─â. [Var.: infec╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. infection.
INFEC╚ÜI├ÜNE s. f. v. infec╚Ťie.
INF├ëC╚ÜIE, infec╚Ťii, s. f. 1. Proces rezultat din p─âtrunderea ╚Öi dezvoltarea ├«n organism a unor agen╚Ťi patogeni (parazi╚Ťi, microbi sau viru╚Öi) ╚Öi din reac╚Ťia ╚Ťesuturilor la acest atac, manifestat─â prin inflama╚Ťii, supura╚Ťii, cangrene etc. 2. Miros ur├ót, duhoare, putoare, miasm─â. ÔÖŽ Fig. Contagiune moral─â. [Var.: infec╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. infection.
INFEC╚ÜI├ÜNE s. f. v. infec╚Ťie.
INF├ëC╚ÜIE, infec╚Ťii, s. f. 1. Proces patologic rezultat din p─âtrunderea ├«n organism a unor microbi care produc inflama╚Ťii, supura╚Ťii, cangrene etc. Infec╚Ťie intestinal─â. ÔŚŐ Focar de infec╚Ťie v. focar. 2. Miros ur├«t, putoare, duhoare (produs─â de un corp organic ├«n descompunere).
inf├ęc╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. inf├ęc╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. inf├ęc╚Ťiei; pl. inf├ęc╚Ťii, art. inf├ęc╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
inf├ęc╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. inf├ęc╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. inf├ęc╚Ťiei; pl. inf├ęc╚Ťii, art. inf├ęc╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)[1]
INFÉCȚIE s. 1. v. molipsire. 2. v. putoare.[1]
INF├ëC╚ÜIE s.f. 1. Proces patologic cauzat de p─âtrunderea ╚Öi de dezvoltarea ├«n organism a anumitor microbi. 2. Miros ur├ót, duhoare, putoare. ÔÖŽ (Fig.) Dec─âdere moral─â. [Gen. -iei, var. infec╚Ťiune s.f. / cf. fr. infection].
INFEC╚ÜI├ÜNE s.f. v. infec╚Ťie.
INFÉCȚIE s. f. 1. proces patologic cauzat de pătrunderea și dezvoltarea microbilor în organism. 2. miros urât, duhoare, putoare. 3. (fig.) decădere morală. (< fr. infection)
INF├ëC╚ÜIE ~i f. 1) P─âtrundere a unor agen╚Ťi patogeni ├«ntr-un organism viu. 2) Proces patologic care are loc ├«ntr-un organism infectat. 3) fam. rar Miros r─âu provenit de la materii organice ├«n putrefac╚Ťie. [G.-D. infec╚Ťiei] /<fr. infection, lat. infectio, ~onis[1]
infec╚Ťi(un)e f. 1. putoare mare; 2. altera╚Ťiune produs─â ├«n corpuri prin miasme deletere.
*infec╚Ťi├║ne f. (lat. in-f├ęctio, -├│nis. V. a-fec╚Ťiune). Ac╚Ťiunea de a infecta. Mare putoare. Molipsire, v─ât─âmarea organizmulu─ş pin microb─ş infec╚Ťio╚Ö─ş. Fig. Contagiune moral─â. ÔÇô ╚śi -├ęc╚Ťie.
INFEC╚ÜIE s. 1. (MED.) contagiune, contaminare, infectare, molipsire, (rar) molipseal─â, (├«nv.) smreduire. (Agen╚Ťi de ~.) 2. duhoare, ├«mpu╚Ťiciune, miasm─â, putoare, (livr.) fetiditate, (├«nv.) duh, smreduire. (Sim╚Ťea o ~ insuportabil─â.)

Infec╚Ťiune dex online | sinonim

Infec╚Ťiune definitie

Intrare: infec╚Ťie
infec╚Ťiune
infec╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e