Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru infatuat

INFATU├ü, infatuez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«nfumura, a (se) ├«ng├ómfa. [Pr.: -tu-a] ÔÇô Din fr. infatuer.
INFATU├üT, -─é, infatua╚Ťi, -te, adj. Plin de sine ├«nsu╚Öi, ├«ng├ómfat, ├«nfumurat. [Pr.: -tu-at] ÔÇô Din fr. infatu├ę. Cf. it. infatuato.
INFATU├ü, infatuez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«nfumura, a (se) ├«ng├ómfa. [Pr.: -tu-a] ÔÇô Din fr. infatuer.
INFATU├üT, -─é, infatua╚Ťi, -te, adj. Plin de sine ├«nsu╚Öi, ├«ng├ómfat, ├«nfumurat. [Pr.: -tu-at] ÔÇô Din fr. infatu├ę. Cf. it. infatuato.
INFATU├üT, -─é, infatua╚Ťi, -te, adj. (Fran╚Ťuzism) Plin de mul╚Ťumire de sine, ├«nc├«ntat de sine ├«nsu╚Öi, ├«ng├«mfat, ├«nfumurat. ÔÇô Pronun╚Ťat: -tu-at.
infatu├í (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 infatue├íz─â, 1 pl. infatuß║»m (-tu-─âm); conj. prez. 3 s─â infatu├ęze (-tu-e-); ger. infatuß║ąnd (-tu-├ónd)
*infatu├ít (-tu-at) adj. m., pl. infatu├í╚Ťi; f. infatu├ít─â, pl. infatu├íte
infatu├í vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. infatu├ęz, 1 pl. infatu─âm (sil. -tu-─âm); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. infatu├ęze (sil. -tu-e-); ger. infatu├ónd (sil. -tu-├ónd)
INFATUÁ vb. v. îngâmfa.
INFATUÁT adj. v. îngâmfat.
Infatuat Ôëá modest, simplu
INFATUÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează. / < fr. infatuer, it. infatuare].
INFATU├üT, -─é adj. (Rar) ├Äng├ómfat, ├«nfumurat; plin de suficien╚Ť─â. [Pron. -tu-at. / cf. fr. infatu├ę].
INFATU├ü vb. tr., refl. a (se) ├«ng├ómfa, a (se) ├«nfumura. (< fr. /sÔÇÖ/infatuer, lat. infatuare)
INFATU├üT, -─é adj., s. m. f. (om) ├«ng├ómfat, ├«nfumurat. (< fr. infatu├ę)
A SE INFATU├ü m─â ~├ęz intranz. A deveni foarte fudul; a se crede om superior; a se umfla ├«n pene; a se ├«ng├ómfa; a se ├«mp─âuna; a se ├«nfumura. /<fr. infauter
INFATUA vb. a se f─âli, a se fuduli, a se groz─âvi, a se ├«mp─âuna, a se ├«nfumura, a se ├«ng├«mfa, a se l─âuda, a se m├«ndri, a se seme╚Ťi, (rar) a se trufi, (├«nv. ╚Öi pop.) a se m─âri, (pop.) a se p─âuni, (reg.) a se b├«rzoia, a se f─âlo╚Öi, a se marghioli, a se sf─âto╚Öi, (reg. fam.) a se furlandisi, a se mar╚Ťafoi, (Transilv. ╚Öi Ban.) a se n─âscocor├«, (├«nv.) a se ├«n─âl╚Ťa, a se prea├«n─âl╚Ťa, a se pream─âri, a se prear─âdica, a se ridica, (fam. fig.) a se ├«nfoia, a se umfla, (arg.) a se ╚Öuc─âri. (Nu te mai ~ at├«ta!)
INFATUAT adj. fudul, grandoman, ├«ncrezut, ├«nfumurat, ├«ng├«mfat, megaloman, m├«ndru, orgolios, seme╚Ť, trufa╚Ö, ╚Ťan╚Ťo╚Ö, vanitos, (livr.) prezum╚Ťios, suficient, (├«nv. ╚Öi pop.) m─âre╚Ť, (pop. ╚Öi fam.) ╚Ť├«fnos, (pop.) falnic, f─âlos, ├«nchipuit, (├«nv. ╚Öi reg.) p├«╚Öin, (prin Ban.) m─âros, (prin Mold.) n─ârtos, (├«nv.) fumuros, prea├«n─âl╚Ťat, zadarnic, (fig.) b─â╚Ťos, ├«n╚Ťepat, scrobit.

Infatuat dex online | sinonim

Infatuat definitie

Intrare: infatua
infatua verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tu-a
Intrare: infatuat
infatuat adjectiv