Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru infatuare

INFATU├ü, infatuez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«nfumura, a (se) ├«ng├ómfa. [Pr.: -tu-a] ÔÇô Din fr. infatuer.
INFATU├üRE, infatu─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) infatua; ├«ng├ómfare, ├«nfumurare. [Pr.: -tu-a-] ÔÇô V. infatua.
INFATU├ü, infatuez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«nfumura, a (se) ├«ng├ómfa. [Pr.: -tu-a] ÔÇô Din fr. infatuer.
INFATU├üRE, infatu─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) infatua; ├«ng├ómfare, ├«nfumurare. [Pr.: -tu-a-] ÔÇô V. infatua.
INFATU├üRE, infatu─âri, s. f. (Fran╚Ťuzism) ├Änc├«ntare de sine, ├«nfumurare, ├«ng├«mfare. ÔÇô Pronun╚Ťat: -tu-a-.
infatu├í (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 infatue├íz─â, 1 pl. infatuß║»m (-tu-─âm); conj. prez. 3 s─â infatu├ęze (-tu-e-); ger. infatuß║ąnd (-tu-├ónd)
infatuáre (-tu-a-) s. f., g.-d. art. infatuắrii (-tu-ă-); pl. infatuắri
infatu├í vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. infatu├ęz, 1 pl. infatu─âm (sil. -tu-─âm); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. infatu├ęze (sil. -tu-e-); ger. infatu├ónd (sil. -tu-├ónd)
infatuáre s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. infatuării (sil. -tu-ă-); pl. infatuări
INFATUÁ vb. v. îngâmfa.
INFATUÁRE s. v. îngâmfare.
Infatuare Ôëá modestie
INFATUÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează. / < fr. infatuer, it. infatuare].
INFATUÁRE s.f. (Rar) Îngâmfare, înfumurare. [< infatua].
INFATU├ü vb. tr., refl. a (se) ├«ng├ómfa, a (se) ├«nfumura. (< fr. /sÔÇÖ/infatuer, lat. infatuare)
A SE INFATU├ü m─â ~├ęz intranz. A deveni foarte fudul; a se crede om superior; a se umfla ├«n pene; a se ├«ng├ómfa; a se ├«mp─âuna; a se ├«nfumura. /<fr. infauter
INFATUA vb. a se f─âli, a se fuduli, a se groz─âvi, a se ├«mp─âuna, a se ├«nfumura, a se ├«ng├«mfa, a se l─âuda, a se m├«ndri, a se seme╚Ťi, (rar) a se trufi, (├«nv. ╚Öi pop.) a se m─âri, (pop.) a se p─âuni, (reg.) a se b├«rzoia, a se f─âlo╚Öi, a se marghioli, a se sf─âto╚Öi, (reg. fam.) a se furlandisi, a se mar╚Ťafoi, (Transilv. ╚Öi Ban.) a se n─âscocor├«, (├«nv.) a se ├«n─âl╚Ťa, a se prea├«n─âl╚Ťa, a se pream─âri, a se prear─âdica, a se ridica, (fam. fig.) a se ├«nfoia, a se umfla, (arg.) a se ╚Öuc─âri. (Nu te mai ~ at├«ta!)
INFATUARE s. arogan╚Ť─â, fal─â, fudulie, ├«nfumurare, ├«ng├«mfare, m├«ndrie, orgoliu, seme╚Ťie, trufie, vanitate, (livr.) fatuitate, morg─â, prezum╚Ťie, suficien╚Ť─â, (rar) superbie, ╚Ťan╚Ťo╚Öie, (├«nv. ╚Öi pop.) m─âre╚Ťie, m─ârire, (pop. ╚Öi fam.) ifos, ╚Ť├«fn─â, (reg.) f─âlo╚Öenie, f─âlo╚Öie, (├«nv.) f─âlnicie, laud─â, m─ârie, m─ârime, m├«ndre╚Ťe, pohfal─â, prea├«n─âl╚Ťare, prea├«n─âl╚Ťime, seme╚Ťire, truf─â, truf─â╚Öie, z─âd─ârnicie. (~ lui este cu totul nejustificat─â.)

Infatuare dex online | sinonim

Infatuare definitie

Intrare: infatua
infatua verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tu-a
Intrare: infatuare
infatuare substantiv feminin
  • silabisire: -tu-a-