infanterie definitie

13 definiții pentru infanterie

INFANTÉRIE s. f. Una dintre armele de bază, caracterizată prin faptul că duce lupta pe jos; pedestrime. ◊ Infanterie moto = infanterie dotată cu autovehicule pentru transportul personalului și al tehnicii de luptă în timpul deplasărilor. Infanterie marină = parte din forțele maritime care luptă pe uscat în sprijinul unităților de marină. – Din rus. infanteriia, fr. infanterie.
INFANTÉRIE s. f. Una dintre armele de bază, caracterizată prin faptul că duce lupta pe jos; pedestrime. ◊ Infanterie moto = infanterie dotată cu auto vehicule pentru transportul personalului și al utilajului tehnic de luptă în timpul deplasărilor. Infanterie marină = parte din forțele maritime care luptă pe uscat în sprijinul unităților de marină. – Din rus. infanteriia, fr. infanterie.
INFANTERÍE, infanterii, s. f. Parte a forțelor armate care luptă pe jos, avînd ca armă principală pușca; (învechit) pedestrime; (la pl. rar) unități din aceste forțe armate. Regiment de infanterie. ▭ Pe drumuri, prin șanțuri, mergeau repede infanteriile. CAMILAR, N. I 14. În dreapta și în stînga tranșeele infanteriei se întindeau strîmbe și capricioase. REBREANU, P. S. 85.
infantérie (-ri-e) s. f., art. infantéria (-ri-a), g.-d. infantérii, art. infantériei
infantérie s. f. (sil. -ri-e), art. infantéria (sil. -ri-a), g.-d. art. infantériei; pl. infantérii
INFANTÉRIE s. (MIL.) (înv. și pop.) pedestrime, (înv. și reg.) pihotă, (fam. și ir.) pifă, pifănie.
INFANTÉRIE s.f. Parte a forțelor armate cuprinzând trupele care luptă de obicei pe jos. [Pron. -ri-e, gen. -iei. / < fr. infanterie, cf. germ. Infanterie, it. infanteria].
INFANTÉRIE s. f. armă din compunerea trupelor de uscat care luptă, de obicei, pe jos. (< rus. infanteriia, fr. infanterie)
infantéríe (-ii), s. f. – Una din armele de bază, care duce lupta pe jos, pedestrime. Fr. infanterie, prin intermediul rus. infanterija, sec. XIX (Sanzewitsch; DAR). – Der. infanterist, s. m. (soldat de infanterie).
INFANTÉRIE f. Armată ale cărei trupe se deplasează și duc lupta pe jos; pedestrime. [G.-D. infanteriei; Sil. -ri-e] /<fr. infanterie, germ. Infanterie
infanterie f. corp de trupe care merge și se luptă pe jos: infanteria noastră este permanentă și se compune din 42 brigăzi sau 84 regimente.
*infantérie f. (rus. infantériĭa, d. germ. și fr. infanterie, care vin d. it. infanteria și fanteria, pedestrime, d. fante, soldat pedestru, infante, copil. V. fante). Pedestrime, armată pe jos, ca: dorobanțiĭ, vînătoriĭ (și jandarmiĭ pedeștri). Ĭa e armata principală.
INFANTERIE s. (MIL.) (înv. și pop.) pedestrime, (înv. și reg.) pihotă, (fam. și ir.) pifă, pifănie.

infanterie dex

Intrare: infanterie
infanterie