Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru infanterie

INFANT├ëRIE s. f. Una dintre armele de baz─â, caracterizat─â prin faptul c─â duce lupta pe jos; pedestrime. ÔŚŐ Infanterie moto = infanterie dotat─â cu autovehicule pentru transportul personalului ╚Öi al tehnicii de lupt─â ├«n timpul deplas─ârilor. Infanterie marin─â = parte din for╚Ťele maritime care lupt─â pe uscat ├«n sprijinul unit─â╚Ťilor de marin─â. ÔÇô Din rus. infanteriia, fr. infanterie.
INFANT├ëRIE s. f. Una dintre armele de baz─â, caracterizat─â prin faptul c─â duce lupta pe jos; pedestrime. ÔŚŐ Infanterie moto = infanterie dotat─â cu auto vehicule pentru transportul personalului ╚Öi al utilajului tehnic de lupt─â ├«n timpul deplas─ârilor. Infanterie marin─â = parte din for╚Ťele maritime care lupt─â pe uscat ├«n sprijinul unit─â╚Ťilor de marin─â. ÔÇô Din rus. infanteriia, fr. infanterie.
INFANTER├ŹE, infanterii, s. f. Parte a for╚Ťelor armate care lupt─â pe jos, av├«nd ca arm─â principal─â pu╚Öca; (├«nvechit) pedestrime; (la pl. rar) unit─â╚Ťi din aceste for╚Ťe armate. Regiment de infanterie. Ôľş Pe drumuri, prin ╚Öan╚Ťuri, mergeau repede infanteriile. CAMILAR, N. I 14. ├Än dreapta ╚Öi ├«n st├«nga tran╚Öeele infanteriei se ├«ntindeau str├«mbe ╚Öi capricioase. REBREANU, P. S. 85.
infant├ęrie (-ri-e) s. f., art. infant├ęria (-ri-a), g.-d. infant├ęrii, art. infant├ęriei
infant├ęrie s. f. (sil. -ri-e), art. infant├ęria (sil. -ri-a), g.-d. art. infant├ęriei; pl. infant├ęrii
INFANTÉRIE s. (MIL.) (înv. și pop.) pedestrime, (înv. și reg.) pihotă, (fam. și ir.) pifă, pifănie.
INFANT├ëRIE s.f. Parte a for╚Ťelor armate cuprinz├ónd trupele care lupt─â de obicei pe jos. [Pron. -ri-e, gen. -iei. / < fr. infanterie, cf. germ. Infanterie, it. infanteria].
INFANTÉRIE s. f. armă din compunerea trupelor de uscat care luptă, de obicei, pe jos. (< rus. infanteriia, fr. infanterie)
infant├ęr├şe (-ii), s. f. ÔÇô Una din armele de baz─â, care duce lupta pe jos, pedestrime. Fr. infanterie, prin intermediul rus. infanterija, sec. XIX (Sanzewitsch; DAR). ÔÇô Der. infanterist, s. m. (soldat de infanterie).
INFANTÉRIE f. Armată ale cărei trupe se deplasează și duc lupta pe jos; pedestrime. [G.-D. infanteriei; Sil. -ri-e] /<fr. infanterie, germ. Infanterie
infanterie f. corp de trupe care merge și se luptă pe jos: infanteria noastră este permanentă și se compune din 42 brigăzi sau 84 regimente.
*infant├ęrie f. (rus. infant├ęri─şa, d. germ. ╚Öi fr. infanterie, care vin d. it. infanteria ╚Öi fanteria, pedestrime, d. fante, soldat pedestru, infante, copil. V. fante). Pedestrime, armat─â pe jos, ca: doroban╚Ťi─ş, v├«n─âtori─ş (╚Öi jandarmi─ş pede╚Ötri). ─Ča e armata principal─â.
INFANTERIE s. (MIL.) (înv. și pop.) pedestrime, (înv. și reg.) pihotă, (fam. și ir.) pifă, pifănie.

Infanterie dex online | sinonim

Infanterie definitie

Intrare: infanterie
infanterie