INFAMÁ, infamez, vb. I. Tranz. (Livr.) A acuza pe nedrept; a defăima. – Din lat., it. infamare.

INFAMÁRE, infamări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a infama; defăimare. – V. infama.

INFAMÁ, infamez, vb. I. Tranz. (Livr.) A acuza pe nedrept; a defăima. – Din lat., it. infamare.

INFAMÁRE, infamări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a infama; defăimare. – V. infama.

infamá vb., ind. prez. 1 sg. infaméz, 3 sg. și pl. infameáză

INFAMÁ vb. I. tr. (Liv.) A defăima, a dezonora; a acuza pe nedrept. [< it., lat. infamare].

INFAMÁ vb. tr. a acuza pe nedrept; a defăima. (< lat., it. infamare)