infailibilitate definitie

13 definiții pentru infailibilitate

INFAILIBILITÁTE s. f. Faptul de a fi infailibil; natura, caracterul sau starea a ceea ce este infailibil. [Pr.: -fa-i-] – Din fr. infaillibilité.
INFAILIBILITÁTE s. f. Faptul de a fi infailibil; natura, caracterul sau starea a ceea ce este infailibil. [Pr.: -fa-i-] – Din fr. infaillibilité.
INFAILIBILITÁTE s. f. Faptul de a fi infailibil; natura, caracterul sau starea a ceea ce este infailibil. – Pronunțat: -fa-i-.
infailibilitáte (-fa-i-) s. f., g.-d. art. infailibilitắții
infailibilitáte s. f. (sil. -fa-i-), g.-d. art. infailibilității
INFAILIBILITÁTE s. v. certitudine, siguranță.
INFAILIBILITÁTE s.f. Faptul de a fi infailibil; starea, natura a ceea ce este infailibil. [Pron. -fa-i-. / cf. fr. infaillibilité].
INFAILIBILITÁTE s. f. faptul de a fi infailibil; starea, natura a ceea ce este infailibil. (< fr. infaillibilité)
INFAILIBILITÁTE f. Caracter infailibil. /<fr. infaillibilité
infailibilitate f. 1. calitatea celui infailibil; 2. imposibilitate de a se înșela.
infalibilitáte f. (d. infalibil). Calitatea de a fi infalibil, de a nu te înșela nicĭ-odată: infalibilitatea papeĭ a fost proclamată de consiliu Vaticanuluĭ la 1870. – Fals infailibilitate (fr. infaillibilité).
infailibilitate s. v. CERTITUDINE. SIGURANȚĂ.
infailibilitate, infailibilități s. f. 1. Caracterul, natura sau starea a ceea ce este infailibil. ♦ (Bis.) Făgăduința făcută Bis. creștine de a fi stâlpul și temelia adevărului, adică de a fi păzită de greșeală prin asistența Sfântului Duh, atunci când învață credința adevărată bazată pe Sf. Scriptură și Sf. Tradiție sau luată din sinoade. 2. (La catolici) Dogmă a infailibilității papei, privind puterea sa de a nu greși în materie de credință sau de morală, stabilită la Conciliul Vatican I (sesiunea VI, 1870), nerecunoscută de Bis. ortodoxă. – Din fr. infaillibilité.

infailibilitate dex

Intrare: infailibilitate
infailibilitate substantiv feminin
  • silabisire: -fa-i-